Skip to main content

Posts

Disperarea sună la fel în toate corpurile

(Detaliu dintr-o ilustrație în lucru)



S‑a întâmplat peste noapte. Copacii
şi‑au scuturat frunzele de parcă le‑a fost teamă

să nu se trezească iar copilul. După ce‑am văzut
în oglindă că nu mai există nicio speranţă

pentru rochiile cu decolteu sau fără spate
din şifonier, mi‑am comandat o lenjerie

care promite să facă din monştri femei
străine, dar soţul meu îmi şopteşte Dezbracă‑te.




(Din volumul "Dar noi suntem oameni obişnuiţi", Cartea Românească, 2017)
Recent posts

Povestiri cu Geralt of Rivia

Scriitorul Andrzej Sapkowski s-a născut în Polonia, în 1948, și scrie literatură fantastică. Se spune că ar avea o personalitate dificilă, dar mie, din interviurile pe care am apucat să le citesc până acum, mi se pare a fi un scriitor hotărât şi un mucalit simpatic.


El l-a creat pe Geralt of Rivia, un witcher - adică un om cu abilități supraomeneşti, dobândite artificial la Kaer Morhen, un fel de şcoală, unde a fost crescut şi antrenat să omoare monştri. Un mutant cu ochi de pisică, cu reacții super rapide şi abilitatea de a se vindeca repede dacă este rănit.
Andrzej Sapkowski a scris prima povestire despre Geralt în 1986, se numea simplu "The witcher" (e prima din colecția "The last wish"). Văzând entuziasmul publicului, a început să scrie şi altele. Apoi a scris seria de romane, care, din câte am înțeles, este prima serie de romane fantasy din literatura poloneză.
Am mai citit că îl cunoaşte pe George R. R. Martin şi că-i plac cărțile lui, şi eu m-am bucurat bineînț…

Atașamente

V

Înțelege că nu mai aştept să iei decizii, pur şi simplu nu pot să mă mişc. Pe sub norii galbeni pluteşte o pisică de mare.
Apa mângâie uşor prima treaptă, transparentă, apoi tot mai neagră.  S-a întins peste cartier, peste oraş, peste mai multe oraşe,  pentru ca tu să ajungi acasă. Miros de cârpe mucegăite. 
În vremuri de demult, când un om avea un secret, se retrăgea  pe un munte, săpa o scorbură într-un copac, şoptea secretul acolo. Apoi îl acoperea cu nămol şi-l lăsa în urmă pentru totdeauna. Ca un ataşament.
Ai venit la mine într-o după amiază:  - dormeau toți, cine ar fi putut să te vadă – „De ce tremuri” – am tras aer în piept  să-ți răspund, dar apoi tu: „Unde suntem”,  aşa că eu mi-am lipit gura de gura ta şi m-am lăsat cu toată greutatea.  
În fiecare zi vin aici şi mă opresc la trepte, vreau să spun ceva, ating apa, dar zaț negru  îmi iese pe gură şi din el se aruncă broaştele.  Să nu-mi răspunzi, te rog.



VI

Subject: A thinking woman sleeps with monsters,
se scuza Adrienn…

35

A început ușor, dar acum e o stare tot mai puternică.
O simt mai ales în vise, unde, ca un animal înfuriat, mă arunc asupra fantomelor amenințătoare. Scot urlete care ar putea fi traduse drept N-o să-mi mai luați nimic de-acum! și mușc din ele până le transform cu mintea în ființe de carne.
Visele mi-au arătat adevărata stare întotdeauna. Dimineața le retrăiesc, mă gândesc la ele, mă resetez.
Cred, de fapt sunt aproape convinsă, că mintea are capacitatea uimitoare de a se face bine și singură. Dacă e lăsată să doarmă noaptea și e apărată de otravă ziua - gânduri,  idei, cuvinte negative. 
Te ghidează prin vise.

"Da, să rămâi în armonie cu tine însuți: asta sperăm, de asta ne agățam, privind înainte cum totul se năruie", a scris Julian Barnes prea bine în "Nimicul de temut" (Ed. Humanitas, 2014).
El se referea la chinul de a rămâne în armonie cu tine însuți/ însăți până în clipa morții, deși mintea și corpul ți se năruie. De exemplu, Goethe, spune el, a continuat să schiț…

Dacă n-ar fi fete

Cum vă numiți? La fel.
În ce clasă sunteți? În clasă cu tine.
Aveți vreo poreclă? Cu ce ocazie ați primit-o? Grasu, Batoza, Față de cur... Le-am auzit pe toate, dar nam loc să le scriu. Mai ales că unele sunt foarte lungi, ca Îi-intră-pe-o-ureche-și-i-iese-pe-alta.
Cunoașteți stăpâna acestui oracol? Ce părere aveți despre ea? Da. O părere foarte bună.
Ce nu vă place și ce admirați la ea? Nu-mi place că nu mă bagă în seamă. Admir tot.
Ce sfaturi aveți să-i dați? Să nu mai fie cu nasul pe sus.
Ce actori îndrăgiți? Leonardo di Caprio, ca tine.
Formații preferate aveți? Backstreet Boys, Prodigy, No doubt, ca tine.
Ce sport practicați? Datul cu părerea. 
Doriți să trecem la întrebări mai serioase? Dacă tu vrei.
V-ați sărutat vreodată? Cu cine? La ce vârstă? Nu, dar știu să sărut bine. M-a învățat mămica.
Ce este sărutul? O tonă de scuipat în gura unui căscat.
Ce-ați simțit la primul sărut?  Prima oară am simțit o amețeală mare, apoi m-a bufnit râsul.
Aveți sex appeal? Sunt băiat.
Care este băiatul/ fata visurilor dvs…

Emil Brumaru (1938-2019)

Am intrat de dimineață senină pe Facebook, ca în fiecare dimineață, și apoi am citit vestea că a murit poetul Emil Brumaru. Și nu-mi găsesc nici acum cuvintele, așa că o să scriu puțin și împiedicat.
Apoi am primit un link către un video cu un interviu,Poetul Emil Brumaru, despre lumea creativă şi femeile „zgubilitice” de pe Facebook. Cum l-au influenţat în poezie, pe care nu-l văzusem (mulțumesc încă o dată, Bianca!) și am simțit bucurie.
Transcriu un fragment:
„Cu o poetă foarte bună, consider eu, Diana Geacăr, pe care n-am văzut-o niciodată, făceam povestiri de-astea grotești. Ea era mult mai tare ca mine. Adică eu începeam povestea, ea continua, după aia puneam eu...”
A fost o perioadă în care vorbeam mult cu el pe Yahoo Messenger. Îmi amintesc că, prin replicile pe care mi le dădea, mă făcea să mă simt comodă cu mine, iar asta m-a ajutat.
Din păcate, nu-mi amintesc poveștile despre care vorbește în interviu. Și mai rău îmi pare că nu le-am salvat. Era o perioadă grea și eram foart…

Despre curaj

"The problem is my writing has guts, but I don't", scria Anne Sexton într-o scrisoare, și despre curaj vreau să scriu și eu aici, despre scrisul meu, care m-a scos în lume de multe ori anul ăsta.
Pentru că nu prea am stare - de timp nu mai zic - să scriu iar jurnal, mi-am făcut un obicei din a-mi nota în telefon idei, conversații, vise, versuri, titluri, fragmente, pe care le folosesc ca pe niște stimuli, niște declanșatoare care să scoată la lumină amintirile întregi. Funcționează uneori.
Nu știu dacă o să fac o astfel de retrospectivă în fiecare an - am mai făcut și anul trecut- , dar, deocamdată, e un bun exercițiu pentru mine. 

Festivaluri și lecturi:

Prima ieșire în lume. București, Festivalul Internațional de Poezie, ediția a IX-a, 14 mai. Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (Cartea Românească, 2017), în Tramvaiul 26.
Alături de: Olga Ștefan, Andrei Dósa, Svetlana Cârstean, Elena Vlădăreanu, Anastasia Gavrilovici, Violeta Savu.
Cea mai frumoasă amint…