S-a deschis cantina

Pițigoi sur(Poecile palustris), noul nostru musafir

N-am mai scris de două luni pe aici, dar am mai făcut poze, am mai citit, mi-am mai descoperit o plăcere - să ascult podcasturi când mă duc să-l iau pe Filip de la școală, sau în drum spre job ori spre casă. Despre păsări, desigur. Am încercat vreo două până acum și m-am lipit de ”Nature centered”, realizat de John Schaust și Brian Cunningham: ”A podcast from Wild Birds Unlimited about feeding the birds and enjoying nature right in your own backyard. Relax, enjoy the birds, and stay Nature Centered.” Mă binedispune, cei doi vorbitori sunt amuzanți, dialogul lor e viu, lejer. Îl găsiți aici și în aplicația Podbean, unde l-am descoperit eu.

Am început cu podcastul ”The science of birds”, realizat de Ivan Phillipsen, plin de informații  prezentate lejer, cu picături de umor. Am aflat multe lucruri interesante despre păsări, dar m-a îndepărtat un comentariu politic al vorbitorului, care, făcând o comparație între pronunția americană (nitch) și cea britanică (neesh) a cuvântului ”niche”, a spus că el o alege pe prima „because this is the land of the free and the home of the brave” (vers din imnul SUA). Când vorbești despre un alt univers, cum e aici cel al păsărilor, păi despre el vreau să aud, nu despre etichete, comentarii politice etc, în fine, conflicte ale oamenilor.

Îl găsiți tot pe Podbean, sau aici.

Poate mă întorc la el, poate descopăr altele, deocamdată vreau să termin episoadele podcastului ”Nature centured”.

La începutul lunii noiembrie am deschis cantina de la geam, e a doua iarnă în care pun hrană pentru păsări. Mai întâi am pus pe pervaz semințele de la dovleacul sculptat pentru Filip de Halloween, apoi amestecul de semințe de floarea soarelui cu grăunțe, rămas din primăvară. Pițigoii care veneau iarna trecută nu mâncau grăunțele, cei de anul ăsta - poate aceiași, poate alții - nu le-au refuzat. Iar acum le pun doar semințe de floarea soarelui. Crude, adică nesărate, necoapte etc, adică exact așa cum le-ar găsi în natură. A, într-o zi, pentru că rămăsesem fără semințe, le-am pus sâmburi de nucă și alune, toate crude. E foarte important ca semințele, nucile, alunele etc să fie crude. Și încă ceva important: nu pâine. Iarna, ca să reziste la frig, pițigoii și alte păsări au nevoie de proteine, pe care, bineînțeles, nu le vor găsi în pâine, pâinea le umflă burta și atât. Și, indiferent de anotimp, pentru păsări pâinea nu are valoare nutritivă.

Iarna, când e foarte frig, puteți să le puneți pițigoilor și bucăți de slănină (neafumată, nesărată) dacă aveți, dacă nu, puteți cumpăra bulgări cu grăsime și semințe. Le-am pus și eu anul trecut.

Altceva la fel de important: dacă începeți să le puneți hrană păsărilor sedentare, trebuie să faceți asta zilnic, pentru că ele se vor obișnui repede cu locul. Până la primăvară. Din experiență, pe la sfârșitul lunii martie nu va mai veni nicio pasăre la semințe - apar insecte din belșug, începe sezonul de cuibărit, vor avea alte preocupări.

 

Pițigoi mare (Parus major)

Anul ăsta vine cu pițigoii mari și un țiclean:

Țiclean |(Sitta europaea)

Și ieri am văzut că a venit și un pițigoi sur. Încă nu a urcat la geam, ia doar ce pică de la pițigoii mari. L-am văzut și azi făcând la fel.

Făcând ieri, din balcon, poze pițigoiului sur, am văzut cu coada ochiului mișcare într-un copac. Cine să fie? Prietena noastră, veverița roșcată, care, la fel ca acum ceva timp, a atras atenția unui câine. A tot stat ea și s-a gândit cum să facă să scape de el, s-a tot frichinit de pe o creangă pe alta, a stat și locului, pe urmă a sărit pe acoperișul unei case și astfel a ajuns să caute mâncare prin alți copaci.

Veverița roșcată (Sciurus vulgaris), în haină de iarnă

Aici am filmat-o până în momentul în care a sărit pe acoperiș. M-am oprit din filmat ca să mă uit la ea prin binoclu.

O cioară grivă, pozată acum trei săptămâni:

Cioara grivă (Corvus cornix)

O ciocănitoare pestriță mare, acum o săptămână:

Ciocănitoare pestriță mare (Dendrocopos major)