Aveam în plan să scriu măcar câteva rânduri despre ce am făcut anul ăsta și nu puteam încheia anul fără să mă ţin de cuvânt.
Nu știu dacă am reușit să-mi amintesc tot, dar cam așa a fost:
1. Bineînţeles că mai întâi o să scriu despre "Dar noi suntem oameni obişnuiţi", volum de poeme apărut anul ăsta la Cartea Românească.
Visez să scriu un volum gros de poezie şi credeam că el o să fie, dar când l-am recitit, înainte de publicare, am scos din el tot ce mi se părea repetiţie sau aproximare.
Iar în poezie nu mai vreau să apromixez. Imaginea trebuie să-mi iasă perfect din cap, altfel nu vede lumina zilei. Și păstrez aproximările pentru proză.
Am citit din volum la Institutul Blecher şi am reuşit să vorbesc despre el.
M-am simţit foarte bine şi de câte ori îmi amintesc că n-a avut parte de o lansare oficială, mă gândesc la seara aia grozavă, care poate fi urmărită aici.
De asemenea, mă gândesc la cele patru cronici pe care le-a primit până acum, scrise de Teodora Coman (pe blogul ei), Octavian Soviany (în "Observator cultural"), Anastasia Gavrilovici (bookaholic.ro), Graţiela Benga (în "Poesis Internaţional"), toate grozave.
Le-am adăugat aici, pe blog, în partea din dreapta.
Am publicat poeme în revista "Timpul".
Am publicat un poem din volum, "De cealaltă parte a lunii", pe DLITE.
Am publicat poeme foarte noi în "Poesis Internaţional", pe care le pot socoti deja ca făcând parte din următorul volum. Pentru că îl văd deja în cap, ştiu despre ce va fi, dar nu i-a sosit încă rândul la scris, aşa că scriu mai rar la el.
Am publicat poeme scrise în limba engleză pe "Levure litteraire".
2. Traduceri:
Am tradus poeme din limba engleză ale unor poeţi contemporani universali pentru antologia română-germană "Portrete de frontieră", coordonată de Rodica Draghincescu, apărută anul ăsta la Editura Klak din Berlin.
Am tradus cu o mare plăcere pentru că, în primul rând, ador să traduc, şi în al doilea, ador să traduc poezie.
Până acum, am tradus poezie numai pentru plăcerea de a împărţi cu alţii ce-mi place mie, aşa că, faptul că am avut ocazia să fac asta pentru o carte a însemnat foarte mult pentru mine.
Îmi e foarte dragă antologia.
Am tradus şi redactat câteva cărţi frumoase pentru copii pentru Editura Booklet. Unele au apărut deja:
(Am redactat "Bufniţe" şi le-am tradus pe "Floss, căţeluşul pierdut" şi pe "Noroc cu domnul Terupt".)
(Din "Floss, căţeluşul pierdut" de Arabella McIntyre-Brown)
Am tradus poeme din limba engleză de Johannes Göransson şi de Amira Rammah, pentru "Crevice", revistă online de literatură şi multimedia, şi am primit cu bucurie rolul de editor colaborator.
3. Am terminat romanul pentru copii la care tot lucrez de câţiva ani. Bine, mai sunt câteva noduri de făcut, dar e încheiat.
Am redescoperit romanul pentru copii pe care l-am scris la 20 de ani.
Despre ele nu mai spun nimic acum.
În ultima vreme am lucrat bezmetică la volumul de proză scurtă. Oficial, la el scriu de vreo 9 ani, dar pot să spun că de mult mai mult timp, având în vedere că una dintre proze e scrisă la 18 ani (bine, am schimbat-o destul de mult, dar scheletul e ăla).
Îmi propusesem să-l termin până la sfârşitul anului, dar nu am reuşit. Am reuşit, în schimb, să le aranjez pe cele mai multe şi să le pun într-o ordine care mi se pare bună. Cel puţin începutul şi sfârşitul le am sigur. Mi-au mai rămas vreo 4, 5 proze de lucrat în detaliu, iar acum nu mai pot, pentru că m-am epuizat.
"Cum faci pe altul să plângă", o proză din volum, a apărut pe "Literomania".
Despre ce urmează în 2018 nu zic nimic, pentru că unele lucruri nu sunt sigure, iar altele sunt atât de frumoase încât mi-e teamă că, dacă le pomenesc, o sa dispară.
Nu știu dacă am reușit să-mi amintesc tot, dar cam așa a fost:
1. Bineînţeles că mai întâi o să scriu despre "Dar noi suntem oameni obişnuiţi", volum de poeme apărut anul ăsta la Cartea Românească.
Visez să scriu un volum gros de poezie şi credeam că el o să fie, dar când l-am recitit, înainte de publicare, am scos din el tot ce mi se părea repetiţie sau aproximare.
Iar în poezie nu mai vreau să apromixez. Imaginea trebuie să-mi iasă perfect din cap, altfel nu vede lumina zilei. Și păstrez aproximările pentru proză.
Am citit din volum la Institutul Blecher şi am reuşit să vorbesc despre el.
De asemenea, mă gândesc la cele patru cronici pe care le-a primit până acum, scrise de Teodora Coman (pe blogul ei), Octavian Soviany (în "Observator cultural"), Anastasia Gavrilovici (bookaholic.ro), Graţiela Benga (în "Poesis Internaţional"), toate grozave.
Le-am adăugat aici, pe blog, în partea din dreapta.
Am publicat poeme în revista "Timpul".
Am publicat un poem din volum, "De cealaltă parte a lunii", pe DLITE.
Am publicat poeme foarte noi în "Poesis Internaţional", pe care le pot socoti deja ca făcând parte din următorul volum. Pentru că îl văd deja în cap, ştiu despre ce va fi, dar nu i-a sosit încă rândul la scris, aşa că scriu mai rar la el.
Am publicat poeme scrise în limba engleză pe "Levure litteraire".
2. Traduceri:
Am tradus poeme din limba engleză ale unor poeţi contemporani universali pentru antologia română-germană "Portrete de frontieră", coordonată de Rodica Draghincescu, apărută anul ăsta la Editura Klak din Berlin.
Am tradus cu o mare plăcere pentru că, în primul rând, ador să traduc, şi în al doilea, ador să traduc poezie.
Până acum, am tradus poezie numai pentru plăcerea de a împărţi cu alţii ce-mi place mie, aşa că, faptul că am avut ocazia să fac asta pentru o carte a însemnat foarte mult pentru mine.
Îmi e foarte dragă antologia.
Am tradus şi redactat câteva cărţi frumoase pentru copii pentru Editura Booklet. Unele au apărut deja:
(Am redactat "Bufniţe" şi le-am tradus pe "Floss, căţeluşul pierdut" şi pe "Noroc cu domnul Terupt".)
(Din "Floss, căţeluşul pierdut" de Arabella McIntyre-Brown)
Am tradus poeme din limba engleză de Johannes Göransson şi de Amira Rammah, pentru "Crevice", revistă online de literatură şi multimedia, şi am primit cu bucurie rolul de editor colaborator.
3. Am terminat romanul pentru copii la care tot lucrez de câţiva ani. Bine, mai sunt câteva noduri de făcut, dar e încheiat.
Am redescoperit romanul pentru copii pe care l-am scris la 20 de ani.
Despre ele nu mai spun nimic acum.
În ultima vreme am lucrat bezmetică la volumul de proză scurtă. Oficial, la el scriu de vreo 9 ani, dar pot să spun că de mult mai mult timp, având în vedere că una dintre proze e scrisă la 18 ani (bine, am schimbat-o destul de mult, dar scheletul e ăla).
Îmi propusesem să-l termin până la sfârşitul anului, dar nu am reuşit. Am reuşit, în schimb, să le aranjez pe cele mai multe şi să le pun într-o ordine care mi se pare bună. Cel puţin începutul şi sfârşitul le am sigur. Mi-au mai rămas vreo 4, 5 proze de lucrat în detaliu, iar acum nu mai pot, pentru că m-am epuizat.
"Cum faci pe altul să plângă", o proză din volum, a apărut pe "Literomania".
Despre ce urmează în 2018 nu zic nimic, pentru că unele lucruri nu sunt sigure, iar altele sunt atât de frumoase încât mi-e teamă că, dacă le pomenesc, o sa dispară.
Comments
Post a Comment