Skip to main content

Girl and her Dog

This is part of a picture story about memory loss, plunging into the void, its monsters, about suffocation and physical and mental paralysis, but also about protection and friendship.
A part of a story about a girl who learns to live with her animal.


E o parte dintr-o poveste în imagini despre ștergerea memoriei, azvârlirea în gol și monștrii din el, despre sufocare și paralizie fizică și emoțională, dar și despre protecție şi prietenie.


O parte din povestea unei fete care învață să trăiască împreună cu animalul ei.
Girl and her Dog (Fata şi Câinele)

                     There is a dog living inside a little girl. The dog wants out.
                      (Un câine locuiește într-o fetiță. Câinele vrea afară.)
                    All these people looking at me like I'm not human.
                    (Toți oamenii ăstia se uită la mine de parcă n-aș fi om.)
                 Fear looks a lot like home.
                 (Frica seamănă foarte mult cu casa mea.)
                Will you find me there?
                (O să mă găsești acolo?)
               A body is a unit used to measure fear. Headfirst
              (Corpul e o unitate folosită pentru a măsura frica. Cu capul înainte)
 
I have so many demons I lost count.
       (Am atât de mulți demoni, încât le-am pierdut numărul.)
               I lost my Dog. Can you help me sleep?
              (Mi-am pierdut Câinele. Mă poți ajuta să dorm?)
You are the only one I know.
(Numai pe tine te știu.)
               Is this Reality?
              (Asta e Realitatea?)
 
               Maybe if we stare enough, everything will be OK.
              (Poate că dacă ne uităm suficient de mult, totul o să fie bine.)
               OK, I'm home now. How do I get in?
              (OK, am ajuns acasă. Dar cum intru?)
                Guardians of Sleep
                (Paznicii somnului)
               Dog, where are you? They put me on the Moon
              (Câine, unde ești? M-au pus pe Lună.)
 (Guaşe, acrilice sau ulei pe hârtie ori carton. 2018)

Stay there. I will breathe in the pain
(Acrilice pe hârtie, 2020)
Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt...
Post a Comment
Read more

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cint...
1 comment
Read more

O zi superbă

Ieri, făcând eu o pauză de laptop, am ieșit în balcon. Am urmărit pițigoii mari și suri și țicleanul care veneau la geamul bucătăriei, la semințe, am salutat-o pe vecina veveriță care țâșnea de pe o creangă pe alta a unui copac, am ascultat o discuție dintre coțofene, când... Am auzit un croncănit diferit trecând pe deasupra copacilor. Oare să fie...? Se poate să fie...?  Nu-mi venea să cred. Îndrept repede aparatul în sus, nu mai apuc să dau zoom la maxim, face iute trei poze, apoi le măresc șiiii.... Da, el este, obsesia mea păsărească, corbul! Corvuz corax.  Chiar nu-mi venea să cred. Indicii pentru identificare în zbor: patru remige primare mai lungi (penele din vârful aripii) și, bineînțeles, ciocul mare, negru și ușor curbat la vârf. Atât de bucuroasă am fost că, în sfârșit, am văzut un corb, încât am lăsat o parte din mine să zboare cu el. Apoi am coborât privirea spre prietenii mei: Pițigoi sur (Poecile palustris) Aici, pițigoiul sur savurând o sământă: Pițigoi mare (P...
Post a Comment
Read more