Cum am spus data trecută, nu mai veneau pițigoii la semințe. Aveau soare, insecte, își reluaseră viața. Dar apoi a venit ninsoarea. Le-am pus semințe pe pervaz, bucuroasă că uite, o să folosesc proviziile pe care le făcusem neștiind că gata, vine primăvara. Și, în scurt timp, au apărut. Mai certăreți, mi s-au părut, probabil pentru că a început și sezonul de cuibărit? L-am văzut și pe Cojocel, pițigoiul care mânca de obicei în colțul ala pe pervaz, în loc să ia sămânța și să plece cu ea în copac. Și care nu lăsa pe nimeni în locul lui, cum observasem eu toată iarna. Și își ținea penele mereu înfoiate, ca să-i țină de cald, de părea că-și trăsese un cojoc pe el. Cojocel cu limba scoasă, pentru că mânca. Pițigoi mare, deci (Parus major) Ei, ce să văd apoi. A mai venit un Cojocel! Și-a făcut loc și ...
Despre scris, cărți, viață şi alte jocuri video