"un rău al singurătății"

O voce cavernoasă, dar limpede, de vrăjitoare, asta auzeam în minte în timp ce citeam "Tribar" (Editura Nemira, 2018, colecția Vorpal, coordonată de Svetlana Cârstean), cel mai recent volum al Andrei Rotaru, o voce care nu te invită la un dialog despre lucrurile văzute și nevăzute, ci îți  spune, indirect, dar clar, că ăsta e singurul drum și că nu există salvare:

"tot ce e aici e vechi. vremea ta a trecut. odihnește-te." (...) "cu eforturi pe care zi de zi le încurajez,  într-o zi vom fi îmbătrânit. "

Corpul adultului, făcut din citate, fragmente de poezie și proză (Novalis, Anne Carson, Adonis, Aldous Huxley, Susan Howe, Heinrich Bill,  Ludwig Wittgenstein, Philip Roth și alții) e pus tot timpul în comparație cu corpul copilului, real, cu simțurile intacte, dar lipsit de libertate. Nu e vorba despre o recuperare a copilăriei,  a vreunui timp al fericirii, în niciun caz, e pur și simplu o înregistrare a evoluției.

"miroase aerul, e noapte. adie căldura din plămânii scobiți. am aruncat tot interiorul lor. ești norocoasă să fii părtașa unor astfel de nopți."

"cu părul căzut peste ochi, cobor. nu duc nimic în mâini, trupul la 9 ani e greu și așa. nimeni nu-mi spune că liniștea se poate așeza

"prima ruptură:
când uiți de ce nu mai poți. când vitalitatea e pierdută. "

"este un rău care există doar la bărbați.
inexplicabil, diferit de celălalt.

un rău al singurătății.

fetița izbește în urma ei, incapabilă să identifice teama.

uneori îi e dor de cineva."

Preferata mea este "anxietatea - frica de viață - practica repetivității", pentru că mi-a plăcut mult ce a făcut tehnic acolo. În poemul anterior,  "intermezzo",  vocea aceea cavernoasă vorbea despre niște câini care sângerau abandonați, animale pe moarte de care oamenii voiau să scape:

"cruzimea în viața. să luăm viața din faţa  ochilor, nu face bine privitorilor, să o ascundem pe câmp,  va deveni invizibilă. să luăm  moartea din fața ochilor, să luăm  boala din fața ochilor, să nu acționăm."

În poemul "anxietatea", cuvântul "câine" a fost înlocuit cu "copil", iar efectul este tulburător.

La puțin timp după ce am scris fagmentul de la început, mi-am dat seama că, de fapt,  am avut tot timpul în minte vocea distorsionata de la The Knife, mai ales din melodia și videoclipul Silent Shout:

"Never knew this could happen to me
  I know now fragility
  I know there's people who I haven't told
  I know of people who are getting old."

Mi se pare că se potrivește foarte bine cu atmosfera din volum.