Skip to main content

Un an cu Tobe

S-a făcut un an de când am ieșit seara cu Happy și m-am întors  cu ea și cu un pui de pisică în brațe. Se lipise imediat de mine când îl  întrebasem de vorbă.




Am făcut pe atunci o listă de motive pentru a o păstra,  puține, dar foarte grele:

1.Când Filip m-a întrebat "Cum o cheamă pe pisica asta?", i-am spus să-i pună el un nume și, după ce-a aruncat o privire spre jucării,  a zis "Tobe!".
2. Am găsit-o la ușa noastră.
3. A doua zi după Sfântul Andrei.
4. Are barba neagră ca Mirceaa și o ia la goană când vin musafiri, ca mine.
Deci Tobe, zisă și Tobi, dar mai mult Tobița.




La câteva zile s-a îmbolnăvit grav și am umblat cu ea la doctor, i-am dat vitamine și alte suplimente cu seringa, am dormit lângă ea. Era în mare pericol, pentru că era subnutrită. La șase luni, cât avea când am găsit-o, arăta de trei.

Tobița s-a transformat într-o adolescentă sărită, mare cerșetoare de afecțiune. Mă trage de pantaloni și mă miorlaie s-o iau în brațe, ba chiar se aruncă pe mine. Noaptea se culcă pe mine cu nesimțire, se lipește de fața mea și mă pupă.
Uneori se întoarce cu burta în sus, ca un câine, ca s-o scarpin.
Încă-mi atacă degetele de la picioare noaptea, ba mi le și încearcă un pic, băgându-și lăbuța pe sub plapumă.
Îl aleargă pe Washington, un domn educat, băiețelul nostru afectuos, prin casă, sau îi întrerupe somnul și-l pupă. Când văd momentele lor de frăție mă topesc.


O poză făcută recent, în seara în care sonda NASA InSight cobora pe Marte.

Comments

Popular posts from this blog

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cint...

S-a deschis cantina

Pițigoi sur ( Poecile palustris) , noul nostru musafir N-am mai scris de două luni pe aici, dar am mai făcut poze, am mai citit, mi-am mai descoperit o plăcere - să ascult podcasturi când mă duc să-l iau pe Filip de la școală, sau în drum spre job ori spre casă. Despre păsări, desigur. Am încercat vreo două până acum și m-am lipit de ”Nature centered”, realizat de John Schaust și Brian Cunningham: ” A podcast from Wild Birds Unlimited about feeding the birds and enjoying nature right in your own backyard. Relax, enjoy the birds, and stay Nature Centered.” Mă binedispune, cei doi vorbitori sunt amuzanți, dialogul lor e viu, lejer.  Î l găsiți aici și în aplicația Podbean, unde l-am descoperit eu. Am început cu podcastul ”The science of birds”, realizat de Ivan Phillipsen,  plin de informații  prezentate lejer, cu picături de umor. Am aflat multe lucruri interesante despre păsări, dar m-a îndepărtat un comentariu politic al vorbitorului, care, făcând  o comparație înt...

De Ziua Păsărilor

Am luat la rând pozele pe care le-am făcut în ultimele două săptămâni, cam așa, ca să pregătesc ceva frumos pentru 1 aprilie, de Ziua Păsărilor. Am aflat că Ziua Internațională a Păsărilor se sărbătorește pe 1 aprilie încă din anul 1906, când a fost adoptată "Convenția Internațională a Păsărilor", un document important, privind protejarea lor. Iată ce-am mai văzut eu: Cioară de semănătură (Corvus frugilegus) Își luase ceva dintr-un tomberon și a mâncat acolo sus, pe stâlp.  Am fotografiat-o în weekend, la mama pe geam.   Cioară de semănătură (Corvus frugilegus) Stăncuța e de la mine din cartier. Am pozat-o pentru că pur și simplu îmi plac stăncuțele. Asta stătea sus pe bloc, dar zilele ttrecute am avut ocazia să văd stăncuțe foarte de aproape. Chiar azi am văzut două mâncând boabe pentru câini. Coborau la pumnul de boabe lăsat de cineva unui câine, își luau o boabă și zburau în copac, pe o creangă. O țineau între gheare și o spărgeau cu ciocul și o mâncau. Stăncuță (Corvus mo...