Atașamente

Subject: Nu altă temă...doar o precizare! Doamnei DG, care s-a străduit să ne încânte cu acest articol: pe ce se bazează asocierile dintre fructele ingrediente pe care le recomandați? Mere+pere, portocale+lămâi, banane+miere. Nu, zău aşa, melanjul ar trebui să aibă o logică.În cazul ăsta, mă tem că nu se întrevede una! Discuția ar putea continua. Îmi cer scuze, poate există şi o parte bună a articolului, dar... Mai documentați-vă?!? (Lucrați în domeniu?)

mesaj anonim  

     
I thought I saw upon the stair,
A little man who wasn’t there.
He wasn’t there again today.
Oh, how I wish he’d go away.
                  
Anonymous Nursery Rhyme




III

Du-te şi pune apa la fiert. Să mai povestim.
Cum a doua zi n-am putut sta locului şi 
m-am angajat în publicitate. Pe un contract de trei luni 

care include brief-uri, mâncarea 
de la catering, cu gust de zăpadă,
nesul la pliculeț, luat de la metrou,
preparat cu apa fierbinte din dozator să mă țină
trează până la 4 dimineața
-când tu dormi cu spatele – 
la ultimul etaj al agenției. 

Încet - încet, brief-urile şi paharele de plastic se adună
pe biroul meu. Iar în calculator, 
mailurile şefului, pe care le poate vedea
toată agenția. Se ştie că Domnul poate intra
în calculatoarele noastre şi chiar o face.
Îmi imaginez că asta e singura plăcere a lui.
Şi chiar este

şi chiar este
îngrijorat de ceea ce vorbesc angajatele lui
pe messenger. Eu îl plimb 

pe situri literare, prin căsuța mea 
de mail. După ce termin de scris articolele despre 
diete de slăbit, ciuperci, contracepție la menopauză, 
urzica, un ajutor bun la toate!, şi altele 
– din ele-mi plătesc terapia (ți-am ataşat ceva) -, 
îi las documentele deschise, ca să nu mai piardă timp.

De 8 Martie ne-a dat prime, în funcție de vechime.
Cum am deschis plicul, l-am şi închis.
Ne-a pus să aruncăm biscuiții de la promoție,
pentru că numai EL dă de mâncare, căci
îi place să sprijine creativitatea. 
Colegii mei vin cu sandvişuri. 

Astăzi m-am apropiat de cineva.
Vom fi o echipă, dar el 
se gândeşte să plece deja. Nu pot să spun 
că nu am mai trecut prin asta. 

Are ochii verzi şi se ocupă de partea vizuală, 
eu de cuvinte. Cred că ştim 
unde duce asta la mine. La o pizza 

îmi spune că sunt ciudată 
şi să lăsăm berile pe altădată. Moare Domnul 
dacă cineva chiar îşi ia pauza de masă.

Te rog. Lasă-mă pe mine să suflu în cafea. Înainte
să iei fiecare înghițitură. Send.



VII

Pictures of you. Dă volumul mai tare, 
râde şi mă cheamă
să ies cu el pe terasă, la o țigară.
I-am spus aseară cum m-am uitat la pozele tale 
până am golit toate cutiile de bere 
şi-am început să cred că sunt adevărate.

Când lucrăm împreună la un proiect, 
venim aici pentru un brainstorming.
Inventăm calități ale obiectului 
potrivite pentru oameni – cum ar fi coenzima Q10. 
De fiecare dată, el îşi pierde răbdarea.

Aş vrea o ședință de urgență, mă gândesc.

Aş vrea ca eu să fiu 
cel mai frumos lucru pe care 
l-ai văzut vreodată; pentru care, îngrozit 
c-ar putea demisiona, 
rămâi treaz în fiecare noapte. Attachment.

Îşi trece mâna prin păr şi revine
la țigară: „Dar mai spune şi tu ceva, nu mă lăsa
numai pe mine.” Valurile au ajuns
până la ultimul etaj. Îmi întorc privirea
spre cunoștințele mele 
despre lume, dar toate datele 
au dispărut şi n-am salvat nimic. 

E sâmbătă, îmi spune, şi n-are chef
să-şi piardă toată ziua la muncă.
Şi că nu mai poate dormi.

Aş vrea ca fără mine să nu mai poți respira. Attachment.

Cu cât vorbeşte mai mult, nămolul 
se scurge cu viteza metroului 
afară din scorbură, un puternic miros
de cârpe mucegăite te înfăşoară. Şi
tocmai când vă pregătiți să urcați,  
se iveşte colega cea nouă,
îmbrăcată în mov şi foarte curioasă
dacă ați terminat, ca şi cum abia a coborât
din copacul de liliac.


VIII

„Cândva o să înțelegi cum funcționez”, 
îmi spune într-un bar, în camera galbenă; 
eu vreau să discutăm ceva nou, 
el mă întreabă de ce-s aşa ciudată.
(Nu altă temă...doar o precizare!)

Deschid gura să mă apăr, 
ochii lui verzi se luminează, îşi 
trage scaunul mai aproape:
„Nu vreau să-ți fac rău”, îmi spune, 
„dar vreau să te sărut.”
Eu sunt tot mai departe. 

Nu zău, melanjul ăsta ar trebui să aibă o logică.

Apoi se îndepărtează puțin: 
„Mă laşi să-ți fac nişte poze cândva?
Ai o privire de nebună”,
şi se apropie iar de mine, aşteptând.
Dar eu sunt tot mai departe.

Se spune că atunci când fotografiezi o persoană
îi mai furi o parte din viață. 
După fiecare întâlnire, tu ai plecat
acasă cu aparatul plin.
De la o vreme dorm tot mai mult şi
râd tot mai puțin.

În cazul ăsta, mă tem că nu se întrevede nici una.


IX

Discuția ar putea continua.
Îmi strâng lucrurile de pe birou.
„Te duci la pisălog?”- am uitat 
să-i spun că am mutat ședințele dimineața;
el este singurul de-aici 
care-mi ştie secretul. Şi că scriu.
„Nu. Vrei să te aştept?”
„Nu. Mă uit la nişte poze.”
„De ce?” 
„Pentru cultura mea vizuală.”

Aş vrea ca eu să fiu cel mai frumos lucru pe care 
l-ai văzut vreodată, pentru care, îngrozit c-ar putea 
demisiona, 
rămâi treaz în fiecare noapte. Attachment.

Mergi pe strada întunecată 
de liliac şi case vechi, până la gura de metrou,
deodată simți cum cineva şi-a potrivit mersul după al tău, 
te priveşte cu coada ochiului:
„Hei.”
- pupilele ți se dilată.
„Hei.”

„Am vrut să văd cât timp îți ia până mă vezi.”


Oare cu tine m-am jucat de-a
în – ce – casă – ți-ar– fi – plăcut – să – trăieşti,
desigur cu altcineva? Da, 
în dimineața când te-am aşteptat
la gară: „Uite în asta ți-ar plăcea ție să trăieşti”, 
ai spus, când ai văzut o casă sufocată de iederă.
(Nu ştiu ce ți-am scris până acum nu vreau
să recitesc îți trimit exact aşa)

Apoi am coborât scările. Miros de cârpe mucegăite.
Aş vrea ca fără mine să nu mai poți respira. Attach. 
„De ce zâmbeşti”, l-am întrebat.
„Incredibil cât de mulți bărbați se uită după tine. 
Şi tu nici nu-i vezi.”



X

De câteva zile nu ți-am mai scris. Iar azi, ei bine,
toata ziua nu am avut stare: Zi - de - salariu 

şi-n plus, 
cu o oră înainte să cobor după acel plic minunat, 
am aflat că el este afară.
A venit să-şi ia restul de bani şi 
a întrebat de mine. 

Aflasem că fumează jos, de o oră, cu foştii colegi şi,
de ce nu, poate că şi cu ea. 
Am aşteptat până s-a încheiat programul. 
Mi-am şters ochelarii 
(miopia îndepărtează ființele), 
am coborât scările în spirală şi, 
pentru că era coadă la contabilitate, 
m-am hotărât să aştept afară, pe trepte,
surprinsă, desigur, să-l găsesc aici. 

Ce - mai - faci - Diana? 

Şi mi se pare c-a mai zis ceva legat 
de culoarea hainelor mele. Şi de ce m-am vopsit.
(Când nu obțin ce-mi doresc, ştii doar că încerc 
să fiu alta în fiecare zi. Până nimeresc.)
Am zâmbit, deşi 
privirea lui verde îmi dilata pupilele.


Aş vrea să fiu un obiect pe care nu ştii
de unde să-l iei. Attachment. 

Deşi plecaseră de ceva vreme şi împreună, 
am ieşit pe poarta firmei 
zâmbind.  Într-un fel, nu ştiu cum, 
zâmbetul lui îşi făcuse iar 
loc înăuntru şi se potrivea 
de minune între 
sentimentul de Zi - de - salariu şi Weekend. 

Send.

(Din ciclul "Atașamente", parte din volumul "Frumusețea bărbatului căsătorit", Editura Vinea, 2009)