Skip to main content

Cel mai frumos serial

Aseară am terminat "Penny Dreadful", cel mai frumos și mai deștept serial despre natura umană.
"I just love monsters. I've always loved monsters. When I was a kid I built models in my bedroom and I watched horror movies and read horror comic books; I've always loved monsters. Only as I've grown up have I realized that the affection I have for them is a kinship, " a spus John Logan, creatorul serialului, într-un interviu, intrând în mintea mea.

A fost o mare bucurie să-l descopăr. A fost mai mult decât bucurie. A fost ceva ce simți numai când te trezești dimineața si descoperi că Moș Crăciun ti-a adus exact ce ti-ai dorit (de unde o fi știut?), sau 2ca a venit vacanța.
Și am simțit asta la fiecare episod.
Am văzut, aproape în fiecare seară, în afară de zilele în care am fost plecați, câte două episoade, rareori numai unul, și tot nu-mi era de ajuns.

Toți actorii sunt superbi și îngrozitor de buni. Persoanajele mele preferate sunt: Dorian Gray (interpretat superb de Reeve Carney), un băiețandru nemuritor, cu o mare putere de seducție, care e într-o permanentă căutare de noi "aventuri", adică experiențe, ca să alunge plictiseala, ca să se simtă viu. De regulă, experiențele astea sunt oamenii. Pe cei care îi stârnesc curiozitatea îi tratează cu blândețe, aproape uman, ajutându-i să se descopere; Vanessa Ives (Eva Green), medium, frumoasă și blândă în preajma sufletelor rănite, răvășită și cu ochi nebuni în fața demonilor dinafară sau dinăuntru.
Ei doi sunt în poza de la început.

Nu m-as mai opri din scris dacă aș lua, pe rând, toate ideile din "Penny Dreadful", pentru că lucrează cu multe idei mari despre natura umană - despre omul ca relație bine-rău și despre viața ca alegere, despre umanul din monștri și monstruosul din oameni etc.

Mă tot gandesc de ceva timp la cele trei creaturi ale Dr. Frankenstein, simt că e o profunzime acolo, ca reprezintă ceva în relație cu doctorul (creatorul): primul născut, care își ia singur, mai târziu, numele poetului John Clare (ah, serialul e plin de poezie!), se ferește de oameni, pe care îi consideră, din experiențele sale, răi, crede că viața e numai suferință și își urăște creatorul, pe care îl consideră responsabil pentru nefericirea lui, pentru că l-a părăsit la naștere (creatura s-a trezit țipând de durere, iar Frankenstein s-a speriat și a fugit pentru totdeauna); al doilea, care își alege numele încă de la naștere, dar cu ajutorul doctorului, Proteus, învață foarte greu să vorbească, e naiv și foarte sensibil, are încredere în creatorul lui, de care e foarte atașat (pe el, Dr. Frankenstein l-a iubit foarte mult); al treilea "copil"e Lily, care își recuperează imediat capacitatea de a vorbi și e foarte angelică la început, seducându-și creatorul, pentru a-și duce la capăt planul de răzbunare.

Dintre cele trei creaturi, ba chiar dintre toate personajele serialului, John Clare, monstrul, primul făcut al doctorului Frankenstein,  e cel mai uman.
Rămas singur pentru că refuzase propunerea soției de a cere ajutorul doctorului pentru a-i readuce la viață copilul mort (alege, deci, moralitatea), o caută pe Vanessa Ives, aşa cum mai facuse și altădată, când avusese nevoie de un prieten, și îi vede pe prietenii ei, îmbrăcați în negru, ducând coșciugul la cimitir, îi urmărește, așteaptă să plece, apoi o plânge și el. Singur.

Nu m-a tulburat finalul, pentru că  începusem deja să-l conturez - tot citind articole pe net despre serial, ca să-mi mai treacă dorul până la venirea serii -, dar m-au dărâmat două monologuri: cel al lui Dorian Gray, văzând ca Lily, una dintre cele trei creaturi ale doctorului Frankenstein, îl părăsește pentru că nu vrea să-și ducă viața eternă ca el, în nepăsare, îi spune un pic speriat "O sa te intorci", iar apoi "Și eu o să fiu tot aici", câteva cuvinte în care își pune toata disperarea de nemuritor; și monologul lui Lily, creatura puternică și nemuritoare a lui Frankenstein, în care îi mărturisește doctorului un secret din viața  ei de muritoare, pe când se prostitua ca să faca rost de mâncare, secretul pe care îl văd a fi motivul furiei sale împotriva bărbaților, o furie prost direcționată, pentru că vina o poartă combinația între alegere și neșansă,  căreia i se mai spune și viață.
Povestește că într-o noapte, deși era foarte frig, a ieșit pe străzi să caute un client, l-aa găsit,  dar el a lovit-o în cap, doborând-o. "De ce nu m-am ridicat?" se întreabă plângând. "Nu trebuia decât să mă ridic. Ridica-te! Ridica-te!" strigă disperată către sine, plângând în hohote.
S-a ridicat abia dimineața, iar când a ajuns acasă, și-a găsit fetița, care avea un an, moartă de frig.
Billie Piper (Lily) a fost uimitoare.

Spre final, Vanessa face o alegere care îi anulează chinurile incredibile de până atunci cauzate de lupta exterioară și interioară cu demonii. Părea că s-a zbătut degeaba să stea de partea binelui.
Când am văzut-o găsindu-și, astfel, liniștea, m-am gândit că mesajul serialului este că răul nu e chiar rău, că oamenii l-au numit așa pentru că nu-l înțeleg, că poate fi chiar un lucru bun să îl accepți în tine, iar ideea asta m-a îngrozit aşa cum nicio scenă și nicio imagine din serial nu au reușit să o facă.
Dar era un plan.

Comments

Popular posts from this blog

A doua scrisoare pentru tatăl meu

Astăzi se fac 3 ani de când ai murit. Fără  nimeni lângă tine. De câte ori mă gândesc la asta, mi se face rău. Știu că nu mai erai de câteva zile în corpul tău,  dar dacă erai? Dacă auzeai și înțelegeai tot? Dacă ai murit conștient de faptul că nu e niciunul dintre noi lângă tine?
Poate că ți-a părut bine că se întâmplă așa. Ai fost un om retras.

Nu credeam că o să-ți mai scriu vreo scrisoare. Mă gândesc tot mai puțin la tot ce s-a întâmplat,  ca să pot continua. Când ai o rană așa de mare, care nu se va curăța niciodată și,  deci, nu se va închide, cred că e mai bine s-o lași în pace. O ștergi cu blândețe și te ocupi de treburile zilnice, căutând să n-o deranjezi.
Suntem ceva mai bine, deci. Eu, cel puțin, mă văd destul de clar și încă învăț să mă descurc cu mine. Uneori reușesc,  alteori mă sperii. Dar îmi revin repede și nu mai zac.
De ceva timp, mi-am propus să stau mai mult, cât pot de mult, într-o singură  realitate. În prezent. Mi-a prins bine. Acum mă împac destul de bine cu …

Zodia cancerului

Am terminat „Zodia Cancerului” de Radu Vancu, jurnal dintre anii 2012-2015, pe care l-am întrerupt acum ceva timp când am început altă carte, pentru că așa face omul când nu are timp, începe înfometat cât mai multe cărți.
S-a scris mult și foarte bine despre carte, și pe bună dreptate.
Pe scurt, poetul, simțind că nu mai poate scrie poezie, începe un jurnal în care scrie despre această neputință, despre frica de boală, despre alcoolism și renunțare la alcool, despre sinuciderea tatălui, despre prietenie și despre familie - în special scene sau decupaje din dialoguri cu Sebastian, fiul lui, sensibile și zguduitoare ca niște mici proiectile, care mi-au placut în mod deosebit pentru că am intrat  și noi în faza asta de curând, ba chiar am început să-mi notez  fragmente din dialogurile cu Filip.

"6 noiembrie    Sebastian.  Cuvinte de înțelepciune.
Dialog la lăpticul de seară.
El (tam-nesam): Tati,  mie-mi place ficțiunea.
Eu (cam antipatic-profeSoral): Dar ce-i aia ficțiune?
El (def…

george geacăr. jurnal, deci poem

era un film din alea de văzut în seri
liniștite când ai vrea să-ți umpli
timpul cu întâmplări prin care n-ai vrea să treci.
erau munții ăia roșcați din magreb, cerul ăla
albastru, firele alea rare de iarbă păscute de
capre.
și doi îngeri cu ten măsliniu, păr creț și
ochi aprinși.
tocmai găsiseră locul unde tatăl lor își ținea
ascunsă pușca de vânătoare
un akm și cartușe
și cel mare căuta acum cu arma la umăr și striga
fratelui mai mic
în ce, zi-mi în ce, zi odată mai repede. în
autobuz, a zis îngerul mic. akm s-a descărcat,
dar autobuzul, de fapt un autocar cu turiști
amatori de locuri exotice, a continuat să ruleze.
glonțul lovise un geam mic al autocarului
și țeasta unei turiste care moțăia sprijinită de el.
mai departe e film și de ce l-aș povesti.
cei doi îngeri și-au dat seama destul de repede că
arma făcuse ceva destul de urât, dar ce
poți să ceri unui înger? în lumea lor nu există
interdicție și dacă te lovește un glonț din alea
în șira spinării
în măduvă direct de fapt, cum p…