Păi ce faci, Diana, și-n vise ți-e frică? m i-am spus cu p ărere de rău că iar m-am împiedicat singură. Și-apoi am făcut ce fac în fiecare zi: am căutat să înțeleg cine eram în momentul conflictului. Hai să ne-amintim ce vedea conștiința din vis: întuneric, pământ plat și nesfârșit. Cenușiu. Și liniștea care umple lumea fără cuvinte. Singura lumină, limitată și tulbure, cădea în praf din ochii ei. Era un rover. Eram un rover și venisem pe Lună să mor. Nu-i era frică deloc. Apoi am preluat controlul.
Despre scris, cărți, viață şi alte jocuri video