Hello, humans! O cioară grivă și un uliu păsărar, chiar pe la bloc! De fapt erau mai multe ciori grive, vreo 4 sau 5. Le-am văzut din bucătărie aterizând în copac - și mi-am spus că le-o fi atras mișcarea pițigoilor, care tot veneau la semințe -, am fugit după aparat, apoi am năvălit în balcon, le-am făcut niște poze, cu bucurie că le văd atât de-aproape, apoi, mutând aparatul spre alte crengi și așteptându-mă să văd o altă cioară grivă (era la început ascuns de crenguțe), am dat cu ochii de uliu. Știu că au aterizat în copac împreună și că au plecat tot împreună, iar cât au stat în el, atât ciorile, cât și uliul, au fost liniștiți. Dar am aflat (de la Păsări din România) că între ciori (grive și nu numai) și ulii sunt conflicte teritoriale, ceea ce am văzut eu e foarte posibil să nu fi fost o ședere de plăcere, ci doar o scurtă pauză. Singurul semn pe care l-am putut observa: uliul și-a luat zborul primul, ciorile imediat după el. Nu am putut să-i mai urmăresc cu privirea, să aflu mai multe detalii, au zburat în jos și printre copaci. Dar tare m-am bucurat să văd așa de-aproape ciorile grive (numai la distanță până acum, și numai cu binoclul) și bucuria a fost și mai mare să văd uliul (numai în zbor până acum, sus, sus de tot în aer, și numai la țară).
18 noiembrie 2020
Comments
Post a Comment