Mititenii

De cum am ajuns sâmbătă la țară, am dat fuga cu aparatul la gardul grădinii. Nu am intrat, pentru că am descoperit o pereche de codroși de pădure și nu am vrut să deranjez.

Prima dată l-am văzut pe el și, deci, lui i-am făcut prima fotografie:

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), mascul

Apoi am văzut-o pe ea. Și apoi, de câte ori m-am întors la gardul grădinii, am văzut-o numai pe ea, de-asta i-am făcut așa multe poze (și nu le-am pus pe toate).

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), femelă 

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), femelă

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), femelă

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), femelă

Codroș de pădure (Phoenicurus phoenicurus), femelă

Era tot timpul agitată, scotea sunete de chemare, ținând câte o insectă în cioc.

Asta e prima dată când am văzut-o așa, de fapt:

Țopăia prin copaci si-și chema puiul/ puii, dar nu a venit nimeni la ea.

În afară de un pițigoi curios:

Ba chiar doi:

Nu le-a dat prada, bineînțeles. 

Nu am văzut puiul/ puii, dar e posibil să fi fost el/ ei prin vreun copac, pentru că la un moment dat a dispărut ea printre crengi și s-a întors apoi într-un copac de lângă gard, să-și șteargă ciocul pe o creangă. Sau poate o fi mâncat-o ea, pentru că așa am văzut că fac păsările după ce mănâncă, își șterg ciocul. Dar nu cred, am văzut-o de mai multe ori cu insecte în cioc, agitată, chemând - un comportament de părinte.

Am lăsat gradina cu familia de codroși și am descoperit în curte, chiar deasupra mea, pe cablu, un cănăraș (Serinus serinus). 

Aici venise și o femelă, dar târziu am observat. Când am dat zoom out, a și zburat.

Cănărașul e o specie migratoare, se hrănește cu semințe și e rudă cu canarul sălbatic. Face parte din familia Fringillidae,  din care mai fac parte cinteza, florintele, sticletele, scatiul și altele.

A mai venit pe cablu și l-am tot pozat. 

Am mai pus anul ăsta fotografii cu cănărași pe blog, tot de la țară. Anul trecut nu am reușit decât să fac câteva poze în contre-jour, unui cănăraș din vârful unui copac. Deci atunci le-am descoperit prezența în zonă.

 

Când ajungem la țară, mai întâi le aud cântecul, o clopoțeală-clinchețeală foarte delicată. Apoi mă uit după ei, să văd pe unde sunt.

Sâmbăta asta a fost prima dată când i-am văzut atât de-aproape.

O parte din grădina familiei de codroși:

O culme dintr-un deal îndepărtat:

Ne-a dat mesaj ploaia că vine:

O rădașcă, a fost, de fapt, prima întâlnire de sâmbătă:

La final, două fotografii proaspete, făcute ieri. Eram la masă, mă uitam pe geam, când am văzut aripi dând roată pe cer. Am zis că e un pescăruș, ba, ia uite, doi, ba nu, trei. Sunt mioapă, nu vă mirați.

Hai să mă duc pe balcon să le fac poze, că zboară jos, o să iasă frumos.

Se mai înălțaseră până când am scos eu aparatul, dar tot am aflat că nu erau pescăruși, nu.

Erau trei berze (Ciconia ciconia):