Nu mă pune la inimă, am suflet tare

Sunt un om rupt, Doamne. Oamenii rupți nu-şi pot ține 

promisiunile. Promisiunile sunt continue.

Sunt un om strivit. Oamenii striviți nu se uită
cu încredere la fața ta. Fața ta e plină de ei.

Nu ştiu ce ți-am făcut, dar îți cer iertare
în fiecare noapte, după ce beau

un ibric de ceai de sunătoare. Sar din pat
când aud vaietul prelung al camioanelor.

Sunt un om legat, dar cu viață
fragmentată. Răul mă găseşte uşor. M-apucă

strâns de ceafă şi mă pune să mă uit

la diferite cadre din viața mea sau a altora. Pentru tine

e totuna. În primul, o vacă şi un urs stau față în față,

băgați până la gât în apă. În al doilea, ursul

o îmbrățişează. Apoi o sărută pasional. Cu ochii deschişi,

vaca i se abandonează. În ultimul cadru, ursul,

la fel de tandru, ridică deasupra apei capul vacii

retezat. De ce mă-ncerci? Ştii unde sunt:

la masă, îi pun fiului meu castronul în față,

mă aşez, iau supă cu lingurița şi suflu în ea

cu puterea ta. E unul dintre cadrele în care sunt

folositoare. Dar iată că, în următorul, îmi smulge

lingurița din mână şi o duce

singur la gură. Fă poze, mami, îmi spune serios

şi-i fac multe şi de ce să plâng, am suflet tare,

Doamne. Şi eu pot să-nstrăinez oameni și animale.