Hoți de timp

Eu, deschizând "Biblia cu ilustrații", pe timpul lui Filip. (Intrigată de Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, care aduce,  prin inteligența lui, o schimbare de raportare la lume a omului ales de Dumnezeu și chiar a lui Dumnezeu, sper să citesc pe furiș câteva rânduri. Să fur câteva minute.)
Mă vede Filip:
- Ia să-mi iau și eu o carte bună.
- Ia una de-a ta de aici.
- Nu, vreau una de-a lui mami!
Lipa-lipa, tropa-tropa, se întoarce și se urcă în pat cu o carte groasa, cu copertă asemănătoare: un volum din "Stăpânul Inelelor", pe care îl ține invers.
- Ce zice cartea? îl întreb.
- Nu mănâncă fructe.
- Cine?
- Oamenii, mami!

Dimineața, ora 7. Stăm de vorbă în pat, în timp ce eu mă gândesc cum o fi să dormi la ora asta.
- Mami, mai știi desenele cu roata și ursulețul?
- Cu roata si cu ursulețul?
- Daaa. Cu roata și cu ursulețul și vine trenul!
- A, și calcă trenul mașina. Dar ursulețul a scăpat!
- A scăpat?
- Da, îi spun fără dubiu.
- Ia să-l sun.... Alo?  Ai scăpat?  Bine. Pa.

La desene.
- Uite, mami, o gâscă!
- E o rață, îi zic eu.
- E o gâscă.
- E rață.
- Gâscă, mami!
- Rață.
- Gâscă!
Mă trage de obraji spre el, mă pupă delicat, apoi mă strânge în brațe și-mi spune în șoaptă:
- Ooof, mamițuca.

După ce i-am arătat cum se construiesc căsuțe din cuburi pentru niște animale, îl las să facă și el și dau fuga la frigider. Mi-am amintit că mai am câteva linguri din ceva ce-am început ieri. Lui nu-i place.
- Ce faci acolo? îl întreb când mă întorc cu castronul.
- Dau hipopotamului să mănânce.
- Ce?
- Un elicopter.
Apoi, uitându-se la mine serios:
- Mami, nu râde! Mestecă mai întâi coliva!