Skip to main content

Hoți de timp

Eu, deschizând "Biblia cu ilustrații", pe timpul lui Filip. (Intrigată de Iacob, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, care aduce,  prin inteligența lui, o schimbare de raportare la lume a omului ales de Dumnezeu și chiar a lui Dumnezeu, sper să citesc pe furiș câteva rânduri. Să fur câteva minute.)
Mă vede Filip:
- Ia să-mi iau și eu o carte bună.
- Ia una de-a ta de aici.
- Nu, vreau una de-a lui mami!
Lipa-lipa, tropa-tropa, se întoarce și se urcă în pat cu o carte groasa, cu copertă asemănătoare: un volum din "Stăpânul Inelelor", pe care îl ține invers.
- Ce zice cartea? îl întreb.
- Nu mănâncă fructe.
- Cine?
- Oamenii, mami!

Dimineața, ora 7. Stăm de vorbă în pat, în timp ce eu mă gândesc cum o fi să dormi la ora asta.
- Mami, mai știi desenele cu roata și ursulețul?
- Cu roata si cu ursulețul?
- Daaa. Cu roata și cu ursulețul și vine trenul!
- A, și calcă trenul mașina. Dar ursulețul a scăpat!
- A scăpat?
- Da, îi spun fără dubiu.
- Ia să-l sun.... Alo?  Ai scăpat?  Bine. Pa.

La desene.
- Uite, mami, o gâscă!
- E o rață, îi zic eu.
- E o gâscă.
- E rață.
- Gâscă, mami!
- Rață.
- Gâscă!
Mă trage de obraji spre el, mă pupă delicat, apoi mă strânge în brațe și-mi spune în șoaptă:
- Ooof, mamițuca.

După ce i-am arătat cum se construiesc căsuțe din cuburi pentru niște animale, îl las să facă și el și dau fuga la frigider. Mi-am amintit că mai am câteva linguri din ceva ce-am început ieri. Lui nu-i place.
- Ce faci acolo? îl întreb când mă întorc cu castronul.
- Dau hipopotamului să mănânce.
- Ce?
- Un elicopter.
Apoi, uitându-se la mine serios:
- Mami, nu râde! Mestecă mai întâi coliva!
Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt
Post a Comment
Read more

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cinteză: Și,
1 comment
Read more

Despre calitățile unui scriitor bun

Jeff VanderMeer, scriitor american, e unul dintre favoriții mei, m ă încântă imaginația și stilul lui poetic (descrierile din „Annihilation” sunt superbe).  I-am citit "Veniss Underground" (proze scurte legate între ele, Editura Tritonic, 2006, trad. de Mircea Pricăjan), trilogia Southern Reach (adică ”Annihilation”, ”Authority” și ”Acceptance”,  Farrar Straus and Giroux, 2014 ), ”Borne” (MCD, 2017), ”The strange bird: a Borne story” (MCD, 2017) și tocmai am terminat ”Booklife:  Strategies and Survival Tips for the 21st-Century Writer”  (nonficțiune, Tachyon Publications, 2009).  Îi urmăresc pe Twitter postările și pozele cu ratoni, oposumi, păsări și insecte din jurul casei, unde a lăsat vegetația să crească în voie, pentru binele animalelor care locuiesc acolo, plantează pomi și plante, nu folosește pesticide - face niște lucruri care mi se par impresionante, minunate, de admirat. ”Booklife” e o carte utilă, care cred că ar fi bine primită de publicul din România, pentru că
Post a Comment
Read more