Marea dragoste

Stay there. I will breathe in the pain

Eu am fost mereu pe fugă, ba de ea, ba spre ea, ba în interiorul ei, zgâriind aerul Și înghițind pământul, dar nu ne-am despărțit niciodată.
Ne-am certat de câte ori i-am descoperit minciunile, pentru că îmi făceau realitatea insuportabilă, dar am stat împreună, pentru că, mă gândeam, nu are nicio vină. Nici eu nu am, în afară de faptul că am fost prea singuratică.
Încă din copilărie, când îmi ținea de urât, când renunțam cu bucurie să ies pe-afară.
Acum știu că tot ce am luat eu drept minciuni este, de fapt, ce poți scoate mai bun din realitate.

Mi-a adus prieteni care mi-au devenit cei mai buni. Cu mulți dintre ei vorbesc și acum, chiar dacă au murit între timp.

Relația noastră a fost așa:
Pe la 21 de ani, pe când mă supăram că mă minte și desenam linii îngroșate între bine și rău, am căutat să fac tot ce credeam că nu-i place, crezând că am superputeri.
Că o să-i provoc răni.
Și a fost primul volum.

Mai târziu, la 25, am ajuns târâș la un turn, în care am urcat să-mi  trag sufletul. Acolo, mă aștepta. M-a luat în brațe, m-a sărutat, mi-a făcut cafea.
Mi-a arătat din nou alte lumi, iar eu, de data asta, i-am zâmbit și i-am arătat dragonii mei. Cei care scuipă foc, cei care scuipă gheață, cei care scuipă neliniști, cei care scuipă peste ele pământ.
Și a fost al doilea volum.

La 33 de ani mi-a zis așa:
- Vezi bine că nu pot să te apăr de nimic. Și ţi-am distorsionat modul în care percepi realitatea. Așa cum lentila ochelarilor îți întrerupe linia feței, făcând-o să apară deformată în ochii altora. Ești fără apărare acum.  Ți-am arătat alte lumi, te-am făcut să crezi în existența nevăzutelor, iar acum numai pe ele le vezi.
- Dar m-ai învățat bine, i-am spus. Cred. Adică pot să văd limpede că există o mulțime de realități. Și cel mai bine văd când merg pe stradă - corpul meu se deplasează printr-un spațiu în care sunt înghesuite multe lucruri și mulți oameni, dar mintea mea umblă cu repeziciune dintr-o lume în alta. Iar dacă se întâmplă să-mi pună cineva o întrebare, îi răspund din lumea în care mă aflu și astfel pot să-i schimb și lui realitatea. Cine știe pentru a câtă oară.
Și a fost al treilea volum.

- Atunci, mi-a spus, stai cu mine. Scrie.
Și nu aș fi făcut altfel, având în vedere că din copilărie îmi doresc să fiu cu ea.
E doamna mea.

(Și au mai fost două cărți de când am scris textul ăsta: "Cine locuiește la subsol", proză scurtă, Paralela 45, 2018; și "Ce văd dragonii",roman pentru copii, Polirom Junior, 2019.
Și textul avea o poză cu mine, dar am înlocuit-o cu ceva mai interesant, o pictură pe care am făcut-o anul ăsta, adică în 2020. Se numește "Stay there. I will breathe in the pain" și face parte din seria "Girl and Her Dog".)