Șireturi

Ziua de ieri, tare mohorâtă, cu burniță și vânt - și străzi pustii, speram eu -, a fost chiar bogată în evenimente:

1. Trecând prin piață, aud o voce spartă:
- Dovlecii nu se vinde, porcii i-am tăiat!
Nu e de râs și nici n-am râs, doar mi-am spus: Vaaai, ce titlu bun de-o proză!

2. O femeie mă oprește pe trotuar și mă întreabă unde e piața. Îi fac semn din cap.
- Dar toată lumea îmi arată în direcția aia!
Mi-am scos mâna din buzunar și m-am apucat să-i arăt pe unde trebuie să traverseze, în fine, toți pașii pe care trebuie să-i facă.
La sfârșit, am ajuns să ne răstim una la alta.
- Doamne, ce de sensuri!
- Păi na! îi zic și mă aplec să-mi leg șireturile pe care le urmărisem până atunci fluturând în vânt.

3. Un adolescent lipește de gard o adolescentă. Amândoi hihihi și hahaha, apoi se sărută. Lângă ei, pe trotuar, e o altă adolescentă, care, ținând în sus telefonul mobil, le spune:
- Nu vă filmez!
Când am trecut pe lângă ei, le-a zis:
- Stați așa să treacă și...
Cine? Doamna asta? Femeia asta? Asta?
Tare curioasă eram să aflu, dar mă îndepărtasem prea mult.