Skip to main content

Dacă n-ar fi fete

Cum vă numiți?
La fel.

În ce clasă sunteți?
În clasă cu tine.

Aveți vreo poreclă? Cu ce ocazie ați primit-o?
Grasu, Batoza, Față de cur... Le-am auzit pe toate, dar nam loc să le scriu. Mai ales că unele sunt foarte lungi, ca Îi-intră-pe-o-ureche-și-i-iese-pe-alta.

Cunoașteți stăpâna acestui oracol? Ce părere aveți despre ea?
Da. O părere foarte bună.

Ce nu vă place și ce admirați la ea?
Nu-mi place că nu mă bagă în seamă. Admir tot.

Ce sfaturi aveți să-i dați?
Să nu mai fie cu nasul pe sus.

Ce actori îndrăgiți?
Leonardo di Caprio, ca tine.

Formații preferate aveți?
Backstreet Boys, Prodigy, No doubt, ca tine.

Ce sport practicați?
Datul cu părerea. 

Doriți să trecem la întrebări mai serioase?
Dacă tu vrei.

V-ați sărutat vreodată? Cu cine? La ce vârstă?
Nu, dar știu să sărut bine. M-a învățat mămica.

Ce este sărutul?
O tonă de scuipat în gura unui căscat.

Ce-ați simțit la primul sărut? 
Prima oară am simțit o amețeală mare, apoi m-a bufnit râsul.

Aveți sex appeal?
Sunt băiat.

Care este băiatul/ fata visurilor dvs. ?
Blondă, până la bărbie părul, ochi albaștri, cu nasul pe sus.

Unde și cu cine ați vrea să vă petreceți vacanța de vară?
În vacanța de vară o să merg în excursie cu tine și abia aștept. O să stăm în aceași cameră și o să facem dragoste toată noaptea.

Sunteți romantic/ă?
Uneori plângeam la filme când murea câte unul sau când nu primea ce vrea.

Sunteți simpatizat/ ă în societate? De cine? Pentru ce?
Mai ies în recreație ca să mă joc cu voi capra sau lapte gros, dar nu mă bagă nimeni în seamă. 

Cum vă petreceți timpul liber?
Cum se poate mai urt.

Ce pasiuni aveți?
Pe tote. Acum mă amuz pe seama altora.

Ce vreți să fiți când veți fi mare?
Nu e cazul.

Ce artă vă emoționează?
Când ieși tu la tablă.

Ce calități aveți? Dar defecte?
Calitatea întâi. Stau cam mult p-afară.

Ce ați dori în mod deosebit?
Să vorbești cu mine.

Ați regretat ceva vreodată? Cu ce ocazie și când?
Că i-ai dat scrisoarea lu` doamna și a citit-o în față la toată clasa. Tu mi-ai zis că ea ți-a luato, dar eu știu că tu iai dat-o. Să ști că doamna învățătoare nu avea dreptate. Chiar dacă era scrisă cu greșeli, cred că merit și eu să fiu iubit.

Sunteți o fire sensibilă sau agresivă?
După firea omului.

Credeți că timpul petrecut la școală e timp pierdut? De ce da, de ce nu?
Mă plictisesc, dar nu mai fac prosti ca înainte. Ca atunci când ai luat tu 4 la matematică și eu am furat catalogul și am fugit cu el pe câmp de i-am dat foc și mi-a scăzut nota la purtare doamna. Acu mă distrez pe seama altora. Le mai ascund caietul de teme, guma de șters, rigla. Ți-am ascuns și ție ochelarii, dar na-m vrut să iei 6 la geografie. De ce nu iai spus lu` doamna că nu vezi fără ochelari?

Ați mințit vreodată? De ce? Pe cine?
Uneori. De nevoie. Acu nu mai stă nimeni să m-asculte.

Ce este minciuna?
Minciuna este când vrei să spui adevărul dar nu poți, pentrucă se supără toți pe tine.

Credeți că destinul v-a pregătit un viitor acceptabil sau nu?
Clar acceptabil, că sunt mereu pe lângă tine.

Problemele dvs. le lăsați pe seama altora sau vi le rezolvați singur?
Sigur.

Vă plac petrecerile? De ce?
Mi-ar place o petrecere în pijama la tine. 

Ce v-a determinat să completați acest oracol?
Am rămas singur la sport. 

Ce nu veți uita niciodată?
Că mia intrat o țeavă în tâmplă când mă jucam alergatea în scară. Și că tu na-i venit să mă vezi înainte să mă bage mămica în pământ.

O dedicație pentru stăpâna acestui oracol:

Dacă n-ar fi fete
ce-ar face băieți?
Ar merge pe stradă
sărutând pereți.




(O proză scurtă din volumul "Cine locuiește la subsol", Editura Paralela 45, 2018)



Comments

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt

Despre „Ce văd dragonii”

„Ce văd dragonii”, romanul meu pentru copii apărut la Polirom, în colecția Polirom Junior, în 2019, a primit o recenzie (atât în română, cât și în engleză) care m-a bucurat.  Mă bucur când primesc feedback de la cititori, ca tot omul, iar bucuria e și mai mare atunci când văd că dialogul dintre carte și cititor a mers bine, limpede. Copiez recenzia aici, pe blog, cu acordul Georgianei L. Gheorghe, autoarea ei, și mă duc pe balcon, cu binoclul și aparatul, dar nu cred că pozez vreo pasăre din comunitatea noastră azi, a bătut vântul tare, bate așa de trei zile, doar pe șoimul rândunelelor îl aud din când în când. „Este un roman scris de Diana Geacăr. Povestea se axează pe încercările unui grup de copii de a-și aduce aminte cine sunt în timp ce călătoresc în lumea jocurilor pe calculator. Autoarea își atrage cititorii prin stilul simplu care poate să fie înțeles de toți. Romanul în sine este un amestec de Aaron Stone, Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, Bezna. Povestitorii din cona

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cinteză: Și,