Am intrat de dimineață senină pe Facebook, ca în fiecare dimineață, și apoi am citit vestea că a murit poetul Emil Brumaru. Și nu-mi găsesc nici acum cuvintele, așa că o să scriu puțin și împiedicat.
Apoi am primit un link către un video cu un interviu, Poetul Emil Brumaru, despre lumea creativă şi femeile „zgubilitice” de pe Facebook. Cum l-au influenţat în poezie, pe care nu-l văzusem (mulțumesc încă o dată, Bianca!) și am simțit bucurie.
Transcriu un fragment:
„Cu o poetă foarte bună, consider eu, Diana Geacăr, pe care n-am văzut-o niciodată, făceam povestiri de-astea grotești. Ea era mult mai tare ca mine. Adică eu începeam povestea, ea continua, după aia puneam eu...”
A fost o perioadă în care vorbeam mult cu el pe Yahoo Messenger. Îmi amintesc că, prin replicile pe care mi le dădea, mă făcea să mă simt comodă cu mine, iar asta m-a ajutat.
Din păcate, nu-mi amintesc poveștile despre care vorbește în interviu. Și mai rău îmi pare că nu le-am salvat. Era o perioadă grea și eram foarte preocupată de mine. Mai târziu, nu am mai putut. Laptopul pe care îl foloseam atunci s-a stricat. (Primul meu laptop, unul vechi, pe care mi-l luasem din banii câștigați la Premiul „Mihai Eminescu”, în 2006. Poate acolo l-am văzut pe Emil Brumaru, pentru că îmi amintesc că l-am văzut o dată, dar nu ne-am vorbit.)
Iar contul de e-mail pe care îl foloseam atunci mi-a fost șters din cauză de inactivitate...
Dar am găsit în jurnal o însemnare mai lungă, care începe așa:
„Am vorbit cu Emil Brumaru pe messenger. Îmi scrisese ieri să-i trimit cartea pe mail. Azi m-a adăugat pe lista de mess. Îi tot pica netul și m-a sunat să-mi spună. Drăguț și foarte haios. Eu nu am comunicat prea bine la telefon. El îmi vorbea ca și cum am fi vorbit dintotdeauna.” (27 august 2007)
Citesc Julian Barnes, „Nimicul de temut”, de câteva zile și simt iar nevoia să țin jurnal. Acum, mai mult ca niciodată, îmi doresc să mă reapuc.
Later edit:
Stăteam și mă gândeam Dar dacă ați vorbit pe contul actual de Yahoo? Era, totuși, în 2007, cred că pe ăsta îl aveai deja atunci...
Și așa era!
Am descoperit un scurt schimb de e-mail-uri cu el (îmi cerea volumul de debut, eu i-l dădeam, el revenea cu feedback și îmi trimitea și două poezii; am salvat tot).
Am trimis cerere la Yahoo să-mi trimită arhiva Messenger, sper mult să o primesc.
Later edit 2
Când am trimis cererea pentru arhivă, am văzut că serviciul acesta era valabil până la sfârșitul anului trecut, dar am zis că trebuie să încerc.
Am încercat, am primit o arhivă goală. Nu mai am ce să fac. Îmi pare foarte rău.
Apoi am primit un link către un video cu un interviu, Poetul Emil Brumaru, despre lumea creativă şi femeile „zgubilitice” de pe Facebook. Cum l-au influenţat în poezie, pe care nu-l văzusem (mulțumesc încă o dată, Bianca!) și am simțit bucurie.
Transcriu un fragment:
„Cu o poetă foarte bună, consider eu, Diana Geacăr, pe care n-am văzut-o niciodată, făceam povestiri de-astea grotești. Ea era mult mai tare ca mine. Adică eu începeam povestea, ea continua, după aia puneam eu...”
A fost o perioadă în care vorbeam mult cu el pe Yahoo Messenger. Îmi amintesc că, prin replicile pe care mi le dădea, mă făcea să mă simt comodă cu mine, iar asta m-a ajutat.
Din păcate, nu-mi amintesc poveștile despre care vorbește în interviu. Și mai rău îmi pare că nu le-am salvat. Era o perioadă grea și eram foarte preocupată de mine. Mai târziu, nu am mai putut. Laptopul pe care îl foloseam atunci s-a stricat. (Primul meu laptop, unul vechi, pe care mi-l luasem din banii câștigați la Premiul „Mihai Eminescu”, în 2006. Poate acolo l-am văzut pe Emil Brumaru, pentru că îmi amintesc că l-am văzut o dată, dar nu ne-am vorbit.)
Iar contul de e-mail pe care îl foloseam atunci mi-a fost șters din cauză de inactivitate...
Dar am găsit în jurnal o însemnare mai lungă, care începe așa:
„Am vorbit cu Emil Brumaru pe messenger. Îmi scrisese ieri să-i trimit cartea pe mail. Azi m-a adăugat pe lista de mess. Îi tot pica netul și m-a sunat să-mi spună. Drăguț și foarte haios. Eu nu am comunicat prea bine la telefon. El îmi vorbea ca și cum am fi vorbit dintotdeauna.” (27 august 2007)
Citesc Julian Barnes, „Nimicul de temut”, de câteva zile și simt iar nevoia să țin jurnal. Acum, mai mult ca niciodată, îmi doresc să mă reapuc.
Later edit:
Stăteam și mă gândeam Dar dacă ați vorbit pe contul actual de Yahoo? Era, totuși, în 2007, cred că pe ăsta îl aveai deja atunci...
Și așa era!
Am descoperit un scurt schimb de e-mail-uri cu el (îmi cerea volumul de debut, eu i-l dădeam, el revenea cu feedback și îmi trimitea și două poezii; am salvat tot).
Am trimis cerere la Yahoo să-mi trimită arhiva Messenger, sper mult să o primesc.
Later edit 2
Când am trimis cererea pentru arhivă, am văzut că serviciul acesta era valabil până la sfârșitul anului trecut, dar am zis că trebuie să încerc.
Am încercat, am primit o arhivă goală. Nu mai am ce să fac. Îmi pare foarte rău.
Comments
Post a Comment