când s-a uitat în sus, a văzut doi ochi apropiați,
parcă făcuți cu răutate, să vadă numai ce este.
Se uita în jurul lui și se gândea că-l prinsese
pe Dumnezeu nepregătit. Păi așa îi prezenta
realitatea? Doamne, a zis gândacul, de ce
nu m-ai înghițit? Apoi s-a simțit luat pe sus. Cred
că sunt între degetele lui, a zis și apoi s-a cumințit.
(Din volumul „Dar noi suntem oameni obișnuiți”, Cartea Românească, 2017)
Comments
Post a Comment