Diana Geacăr

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt...

25 aprilie 2020 Ieri am făcut o tocăniță de ardei și am stat ceva timp în bucătărie, la geam. Nu e un unghi foarte bun, dar e un loc comod pentru om. Pe balcon nu prea am punct de sprijin, așa că nu stau mult acolo, dar mă duc des. Azi am făcut o mămăligă pentru tocăniță. Am reușit să văd o foarte scurtă clipă păsări mici în copacii din apropierea geamului, mai mult am văzut mișcare în ei, păsările sunt atât de mici și de rapide că nu am reușit să identific nici una. Dar știu că ele cântă atât de frumos. Am citit că dimineața devreme, bineînțeles, e cel mai bine să le urmărești, atunci își încep activitatea, dar eu adorm greu și târziu și mă trezesc abia la 9. E a treia zi în care urmăresc păsările cu binoclul. Când dau peste vreo casă sau vreun om, îmi mut binoclul jenată. În prima zi am văzut doi pescăruși, o coțofană și ceva ce am crezut că e fazan. Acum nu mai știu dacă era fazan, dar nici altă variantă nu am, nu l-am mai văzut de atunci. Mergea pe jos. Văd mulți pescăruș...

"I lost my Dog. Can you help me sleep?" (Din seria "Girl and Her Dog") De ce mă strângi în privirea ta, femeie frumoasă? Tu nu știi oare c ă nu-mi pasă? Ești pudrată, ai ruj nude și la ochi un pic de tuș. Un look natural. Te îngrijorează părul meu roz? Am acasă soț și copil. Am ieșit din competiție. Chill. Doamna mea, stai în camera din spate și-ți dai coate cu colega. Uite-o și pe-asta, nu e-n stare să deschidă frigiderul. Ai uitat cum era  să-ți începi de mai multe ori ziua. M-am dat peste cap şi m-am transformat, pe rând, în porc, vacă, maimuță, dar copilul a hotărât că nimeni nu-l înțelege astăzi. M-ajuți acum să iau o apă plată pentru el? Frumosule, când ies cu copilul de la toaletă, te uiți la el și-i zâmbești. Ai și tu copii acasă? Sau l-ai văzut pe soțul meu la masă? Dacă a ș fi singură pe stradă, m-ai vedea? Te-ai încurca în lesa mea?

Am auzit despre căsniciile civilizate, elegante, sincere şi raţionale, bazate pe comunicare. Dar noi suntem sălbatici. Intri cu o pungă pe care mi-o întinzi în tacere. Recunosc porcul Mu Shu după miros şi înţeleg mesajul: te-am satisfăcut azi-noapte. Ne așezăm în linişte, unul lângă celălalt, să mâncăm, clătitele lungi tremură şi picură, sosul aromat curge pe jos, şi ne aruncăm pe furiș priviri mute, colţul ochilor ne e curat ca vârful suliţelor așezate pe pervaz să arate că suntem între prieteni aici. (Mi-a amintit Facebook de a doua poezie scrisă de Sharon Olds pe care am tradus-o, așa că am pus-o și pe ea pe blog. Acum trei ani, în postare, scriam așa: De-a lungul timpului, pe primul loc a fost Sylvia Plath, apoi Anne Sexton, apoi Fleur Adcock, apoi Anne Carson, multa vreme Anne Carson, și vine acum Sharon Olds cu comparații, tăieturi de vers și finaluri năucitoare, iar eu, citind tot ce găsesc, uit sa respir. Simt o bucurie uriașă când descopăr un scriitor c...

La sfârșitul celei mai lungi zile din an, n-a mai suportat, a urcat scările de fier până pe acoperișul clădirii, a traversat suprafața înmuiată, de smoală, până la margine, și-a pus un picior peste elaborata cornișă de tablă verde și le-a spus că dacă mai fac un pas, s-a terminat. Apoi, uriașa mașinărie a pământului s-a pus în mișcare pentru viața lui, au venit polițiști în uniforme albastru-gri, ca cerul într-o seară înnorată, unul și-a pus o vestă antiglonț, o carcasă neagră peste viața lui, peste viața tatălui copiilor lui, în cazul în care bărbatul era înarmat, altul, agățat de o frânghie, ca un simbol al sfintei lui datorii, a ieșit printr-o gaură din acoperișul clădirii vecine, ca deschizătura aurie despre care se spune că se află în creștetul capului, și s-a furișat spre bărbatul care voia să moară. Cel mai înalt polițist s-a apropiat din față, ușor, încet, vorbind cu el, vorbindu-i, vorbindu-i, în timp ce piciorul bărbatului atârna peste buza celeilalte lumi...

"All these people staring at me like I'm not human".Pictură din seria "Girl and her Dog" Adonai, ce nume frumos. Pot să-ți spun aşa? Adonai, eu sunt cu mintea îmbibată în soluție antimucegai. Tu eşti răbdător ca ploaia. Trăiesc pe timp împrumutat cu groază că, atunci când o să te prinzi, o să mă pui să plătesc şi din urmă. N-am mai ieşit din casă de câteva zile, dar, oricum, când e să plec undeva, vine Îngerul Anxietatea și-mi spune: „N-are rost. Până ajungi cu corpul acolo, faci deja cale întoarsă cu mintea.” Dar acum chiar nu e vina mea. Tu ai venit cu viscolul ăsta. E bine că știu să tund, să fac supe și oameni de plastilină cu nasul mare – aș putea fi eu – sau cu fundul mare – nu, nu sunt eu –, după cum îmi dictează copilul. Dar cum să adorm acum, când aud îngerul bocănind? E aragazul oprit? Dar chiuveta? E ușa încuiată? Nu contează că le-am mai verificat de zece ori. Apoi mă întorc în pat, culc îngerul lângă mine, îl cupr...