Skip to main content

Ursula K. Le Guin

Până acum, nu am reușit să mă apropii prea mult de ea, pentru că tot timpul m-am lovit de vocea pe care o simțeam rece, parcă lipsită de emoție.
Dar îi simțeam forța scrisului și puterea de construcție,  iar ele mă făceau să-mi doresc să o cunosc mai bine, să-i citesc mai multe cărți.

Mi-a plăcut "Sfâșierea cerului" și, mai mult decât ea, trilogia pentru adolescenți "Cronicile Ținuturilor din Apus", pentru că m-a învățat să fiu mai atentă la voci și că e greu să construiești o voce de băiat,  deși pare ușor. (Și pentru că mă facea să mă gândesc la Skyrim pe timp de vară, de.)

Și am mai citit "Mâna stângă a întunericului" de Ursula K. Le Guin (21 octombrie 1929 - 22 ianuarie 2018), din care mi-am amintit că am pus anul trecut pe Fb fragmentul ăsta superb:

"Primul Mobil, dacă va fi trimis, trebuie avertizat că orgoliul îi va fi serios afectat, dacă nu este foarte stăpân pe sine sau senil. Un bărbat dorește să i se accepte virilitatea, o femeie vrea să-i fie recunoscută frumusețea, indiferent cât de subtile și indirecte ar fi dovezile de apreciere și recunoaștere. Pe Iarnă, ele nu vor exista. Ești respectat și judecat doar ca ființă omenească. Este o experiență teribilă."

Ursula K. Le Guin, "Mana stângă a întunericului", Nemira, 2014, trad. Mihai Dan Pavelescu

Am pe lista de planuri să-i citesc mai multe cărți, cum ziceam, să o cunosc mai bine.
Labels:

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cint...
1 comment
Read more

S-a deschis cantina

Pițigoi sur ( Poecile palustris) , noul nostru musafir N-am mai scris de două luni pe aici, dar am mai făcut poze, am mai citit, mi-am mai descoperit o plăcere - să ascult podcasturi când mă duc să-l iau pe Filip de la școală, sau în drum spre job ori spre casă. Despre păsări, desigur. Am încercat vreo două până acum și m-am lipit de ”Nature centered”, realizat de John Schaust și Brian Cunningham: ” A podcast from Wild Birds Unlimited about feeding the birds and enjoying nature right in your own backyard. Relax, enjoy the birds, and stay Nature Centered.” Mă binedispune, cei doi vorbitori sunt amuzanți, dialogul lor e viu, lejer.  Î l găsiți aici și în aplicația Podbean, unde l-am descoperit eu. Am început cu podcastul ”The science of birds”, realizat de Ivan Phillipsen,  plin de informații  prezentate lejer, cu picături de umor. Am aflat multe lucruri interesante despre păsări, dar m-a îndepărtat un comentariu politic al vorbitorului, care, făcând  o comparație înt...
1 comment
Read more

De Ziua Păsărilor

Am luat la rând pozele pe care le-am făcut în ultimele două săptămâni, cam așa, ca să pregătesc ceva frumos pentru 1 aprilie, de Ziua Păsărilor. Am aflat că Ziua Internațională a Păsărilor se sărbătorește pe 1 aprilie încă din anul 1906, când a fost adoptată "Convenția Internațională a Păsărilor", un document important, privind protejarea lor. Iată ce-am mai văzut eu: Cioară de semănătură (Corvus frugilegus) Își luase ceva dintr-un tomberon și a mâncat acolo sus, pe stâlp.  Am fotografiat-o în weekend, la mama pe geam.   Cioară de semănătură (Corvus frugilegus) Stăncuța e de la mine din cartier. Am pozat-o pentru că pur și simplu îmi plac stăncuțele. Asta stătea sus pe bloc, dar zilele ttrecute am avut ocazia să văd stăncuțe foarte de aproape. Chiar azi am văzut două mâncând boabe pentru câini. Coborau la pumnul de boabe lăsat de cineva unui câine, își luau o boabă și zburau în copac, pe o creangă. O țineau între gheare și o spărgeau cu ciocul și o mâncau. Stăncuță (Corvus mo...
Post a Comment
Read more