Intr-o zi, o femeie m-a rugat să o las să intre în fața mea, pentru că avea puține cumpărături, i-am spus zâmbind „Sigur că da”, și mi-a mulțumit de atâtea ori încât mi s-a făcut rușine pentru om.
Așa cum mi s-a făcut și acum mai bine de un an, în parc, cu fiul meu în brațe, când m-am întors și am văzut în spatele meu un câine care arăta foarte rău, cu o privire sticlită de groază. Înțepenise pe alee pentru că nu știa dacă poate trece în siguranță pe lângă noi.
Zilele trecute am auzit o pisică plângând în piață, ascunsă sub o mașină, am scos imediat conserva pe care o luasem pentru Washington și i-am dat-o, apoi am intrat într-un magazin să cumpăr alta, încercând să-mi șterg mâna cu un șervețel, și o vânzătoare care mă văzuse m-a chemat să mă spăl la chiuvetă. Am fost doi oameni buni atunci și asta m-a făcut să mă simt mai bine că nu pot face mai mult pentru pisică.
Poate că sunt lucruri mărunte, dar eu am văzut că aduc bucurie.
Așadar, după ce am văzut sfârșitul lumii, mi-am propus să fiu un om bun. Poate că asta li se întâmplă și altora.
Ăsta e marele meu plan acum, la începutul alteia.
Nici Skyrim n-am mai putut să joc de când m-am lăsat transformată în vârcolac, să văd cum e, și mi s-a cerut să mănânc oameni.
Comments
Post a Comment