"mie imi place viața când nu trebuie să mă gândesc la ea"

                                                                

Iulia Modiga, pe care o cunosc doar din mediul online, deci foarte putin, mi-a făcut bucuria de a-mi trimite volumul ei de debut, "Bagdad" (Editura Karth, 2015).
L-am citit pe bucăți, pe muzica din desene animate, sau în ritmul respirației fiului meu, dar mi-au rămas bine imprimate în creier unele versuri:

"am ieșit din somn ca dintr-o instituție financiară"
Imi place mult în versul ăsta trecerea bruscă de la cald la rece (într-o instituţie financiară e mereu răcoare, sau așa mi se pare mie).
Trecerile bruşte de la o stare la alta curenteaza.
Iar versurile care trezesc simțurile sunt cele care rămân bine imprimate în creier, de obicei.

"mie îmi place viața când nu trebuie să mă gândesc la ea"
(e, de fapt, parte dintr-un titlu)

"dimineața ne trezim mai lungi
dupa 30 mai scunzi"
Mi-a plăcut aici saltul de la timpul prezent (dimineața) la timpul în desfășurare (viața), trecerea brusca de la un sens ascendent (bucuria) la unul descendent (resemnarea).

„zâmbește și conduce
călduț ca o epilare definitivă”

„sunt mai ales nopți și nopți ca atunci
când întinzi mâna după un loc plin, care e gol”

Mi-a plăcut, bineînțeles, umorul. Ador umorul, dozat cu grijă și supravegheat de rațiune, în poezie.

„alteori sun la radio

alteori sun la radio românia actualități
și întreb de tine

doamna de la informații transferă apelul celei de la
poartă căreia i se face milă
și inventează istorii frumoase despre cum ai ajuns
voluntar
într-o campanie de ocrotire a unor broaște otrăvitoare
din Madagascar
sau cum te-ai retras în muntele kailash pentru a fi
demn de mine mai târziu.”

Poezia mai are o strofă, dar mie mi-ar fi plăcut mult să aibă finalul ăsta, mai ales fără „mai târziu”, de-asta m-am oprit aici.
In viitor, mi-ar plăcea să exploateze mai mult efectele astea surprinzătoare, să-și construiască mai bine volumul (cred ca sunt prea multe poezii de stare), sa aibă mai multa grijă la continutul (cred ca inserţiile socio-culturale si politice sunt rare si nedezvoltate, nu prea-si gasesc sustinere in volum si nu cred ca asta a fost intenţia) si la  finalul fiecărei poezii.

Așa cum a facut in poezia asta, preferata mea din volum, pentru că am ajuns cu privirea până in inima omului:

"când tu suni eu răspund

în garsoniera ta locuiește o prințesă de tablă
în fiecare după-amiază curăț rugina din urma ei
când tu suni eu răspund da și când închizi
pe dinăuntru un profesionist strâns cu ușa
învârte o cheie."


Iulia Modiga, „Bagdad”, Editura Karth, 2015