Nimic nu scoate o femeie din minţi ca un bărbat înţelegător

În timp ce-mi imaginez feţe hidoase în copaci,

care se holbează şi râd de poziţiile noastre chinuite,

geamurile se aburesc treptat.
Aproape c-a ajuns să sărute geamul din spate. 

Mi-e frică. 
Stai liniştită. 

Sau serile când rămâne singur:

mai întâi, un drum la supermarket.

Pe la jumătatea filmului, pentru că a mâncat tot ce se putea,
începe să se dea mai aproape de mine. Mă-ntind
să iau sticla de bere. Mâna i-a şi ajuns pe un sân.
Ne sărutăm. Ne sărutăm.
Ne sărutăm. 
Dă-l naibii de film. Vino-ncoa. 
Şi imediat: 
Îmi pare rău. Stai liniştită.  Să mă odihnesc puţin.

Şi apoi:
Rămâi la mine în seara asta.
Dar nu am cremă de faţă aici.
Îţi dau aftershave-ul meu.

Mă ţine în braţe:
Culcă-te, eşti obosită.
Se-ntoarce pe o parte. Într-un minut sforăie.
Mă-ntorc pe partea cealaltă.
Închid ochii. Îi deschid.
Plapuma e prea scurtă.
Se trezeşte - Ce ai? - şi,
înainte s-adoarmă din nou, oftează, îmi atinge spatele
cu mâna lui transpirată:
Ai visat urât. Stai liniştită.

Îmi spune să mă fac blondă:
Aşa-ţi stă cel mai bine.
A doua zi alerg la supermarket
şi-l întâmpin seara cu o superbă
culoare castanie.
Eşti frumoasă oricum.

Sau seara când el e plecat la părinţi:
Ce faci. Mi-e dor de tine.
Mă simt singură.
Te iubesc te pup noapte bună.

Maică-sa nu mă suportă pentru că nu vorbesc.  

Era o vreme - la început -
când eram fascinaţi de puterea pe care o avem,
de a ne completa unul altuia propoziţiile.
Acum mergem pe ghicite.

E vară. Ne întâlnim după-amiază în oraş.
Ce naiba bei apă de-asta minerală. E cea mai proastă. Îţi spun eu de care.
Dar îmi place asta.
Dar e cea mai proastă.
Îmi place apa asta minerală.
Ce se întâmplă cu noi.
Ce să se întâmple.
Nu ştiu. Simt ceva.
Nu e nimic. Stai liniştit.

Ne spunem de atâtea ori Te - iubesc
de parcă ne pregătim pentru o viaţă împreună.

Când vine la mine, îi citesc ce-am mai scris.
Mă sărută pe burtă. Cască.
Nu-ţi place.
Dar sunt mândru am mare încredere hai să ne uităm la un film.

A doua zi îmi spune: Păstrează şi celălalt film

pentru mâine seară,
să ne uităm împreună.
Cum pleacă, îmi cumpăr ceva de ronţăit. Mă uit până la sfârşit.

Iarna. Cu vinul fiert între palme, aştept.
Coboară. Urcă. Coboară. Urcă. Aştept.
Nu mă mai dau mult. Dacă vrei, du-te în cameră.

Nu. Mi-e silă să merg pe jos.
 

Vara. La o pensiune, ne întâmpină

un tip cocoşat şi cu un ochi alb, umflat.
Camerele sunt spaţioase, mobilier vechi, superb. Pustiu. Vedere spre munte.
E cam straniu locul ăsta, spune el.
Prin urmare, ne cazăm la un hotel: o cutie cu televizor.
Dar e frig aici.
Ne încălzim noi. Stai liniştită.

În timp ce el conduce, eu sunt tot mai departe

 - norii au înghiţit vârful muntelui.

Întotdeauna mi-am dorit

să fiu o femeie despre care se vorbeşte mult, dar

în faţa căreia se tace.
Îmi pune mâna pe genunchi.
Nu pentru că se simte singur - el n-a ajuns niciodată
până acolo. Dar nu e normal
ca doi oameni să stea mult timp împreună
fără să-şi rănească sentimentele.

Mă zgâlţâie:

S-a întâmplat ceva.
Nu.
Eşti supărată.
Nu.
Spune-mi.
Ia uite ce frumos se vede în partea aia.
Ştii că mie poţi să-mi spui totul.

din volumul „frumusețea bărbatului căsătorit” (Editura Vinea, 2009)