„Sfaturi pentru mine” de Louise Erdrich

Lasă vasele nespălate.
Lasă țelina să putrezească în sertarul de jos al frigiderului
și podeaua din bucătărie să se-acopere cu o crustă pământie.
Lasă firimiturile negre pe fundul prăjitorului de pâine.
Aruncă bolul crăpat și nu lipi ceașca.
Nu lipi nimic. Nu cârpi. Cumpără ace de siguranță.
Să nu coși nici măcar un nasture.
Lasă vântul să facă tot ce vrea, apoi pământul,
care ne invadează sub formă de praf, și morții
care se strâng în rotocoale gri sub canapea.
Vorbește-le. Spune-le că sunt bineveniți.
Nu păstra toate piesele din puzzle
sau pantofiorii păpușilor în pereche, nu-ți bate capul
despre cine folosește periuța cui sau dacă vreodată
ceva își găsește locul.
În afară de cuvinte. Sau de gânduri.
Caută autenticul – stabilește mai întâi
ce e autentic,
apoi du-te după el cu toată inima.
Cu inima, locul ăla
în care nici măcar nu te gândești să faci curat.
Debaraua ticsită cu suvenire primitive.
Nu separa agrafele pentru hârtie de șuruburi, de dinții de lapte păstrați,
și nu-ți bate capul dacă mâncaţi iar cereale la cină.
Nu răspunde la telefon niciodată
și nu plânge după nimic care se frânge.
Mucegai roz o să crească în cutiile nedesfăcute
din frigider. Acceptă noi forme de viață
și vorbește cu morții,
care alunecă înăuntru prin plasa de țânțari şi se adună
în tihnă pe capacul borcanelor și pe cărți.
Reciclează scrisorile, nu le citi, nu citi nimic
în afară de ceea ce distruge
izolația dintre tine și viață
sau ceea ce năruie, răstoarnă sau spulberă
acest artificiu pe care îl numești necesitate.

Poemul în limba engleză este aici.
Traducerea este a mea.