Diana Geacăr

A început ușor, dar acum e o stare tot mai puternică. O simt mai ales în vise, unde, ca un animal înfuriat, mă arunc asupra fantomelor amenințătoare. Scot urlete care ar putea fi traduse drept N-o să-mi mai luați nimic de-acum! și mușc din ele până le transform cu mintea în ființe de carne. Visele mi-au arătat adevărata stare întotdeauna. Dimineața le retrăiesc, mă gândesc la ele, mă resetez. Cred, de fapt sunt aproape convinsă, că mintea are capacitatea uimitoare de a se face bine și singură. Dacă e lăsată să doarmă noaptea și e apărată de otravă ziua - gânduri,  idei, cuvinte negative.  Te ghidează prin vise. "Da, să rămâi în armonie cu tine însuți: asta sperăm, de asta ne agățam, privind înainte cum totul se năruie", a scris Julian Barnes prea bine în "Nimicul de temut" (Ed. Humanitas, 2014). El se referea la chinul de a rămâne în armonie cu tine însuți/ însăți până în clipa morții, deși mintea și corpul ți se năruie. De exemplu, Goethe, spune el, a con

Cum vă numiți? La fel. În ce clasă sunteți? În clasă cu tine. Aveți vreo poreclă? Cu ce ocazie ați primit-o? Grasu, Batoza, Față de cur... Le-am auzit pe toate, dar nam loc să le scriu. Mai ales că unele sunt foarte lungi, ca Îi-intră-pe-o-ureche-și-i-iese-pe-alta. Cunoașteți stăpâna acestui oracol? Ce părere aveți despre ea? Da. O părere foarte bună. Ce nu vă place și ce admirați la ea? Nu-mi place că nu mă bagă în seamă. Admir tot. Ce sfaturi aveți să-i dați? Să nu mai fie cu nasul pe sus. Ce actori îndrăgiți? Leonardo di Caprio, ca tine. Formații preferate aveți? Backstreet Boys, Prodigy, No doubt, ca tine. Ce sport practicați? Datul cu părerea.  Doriți să trecem la întrebări mai serioase? Dacă tu vrei. V-ați sărutat vreodată? Cu cine? La ce vârstă? Nu, dar știu să sărut bine. M-a învățat mămica. Ce este sărutul? O tonă de scuipat în gura unui căscat. Ce-ați simțit la primul sărut?  Prima oară am simțit o ame

Am intrat de dimineață senină pe Facebook, ca în fiecare dimineață, și apoi am citit vestea că a murit poetul Emil Brumaru. Și nu-mi găsesc nici acum cuvintele, așa că o să scriu puțin și împiedicat. Apoi am primit un link către un video cu un interviu, Poetul Emil Brumaru, despre lumea creativă şi femeile „zgubilitice” de pe Facebook. Cum l-au influenţat în poezie , pe care nu-l văzusem (mulțumesc încă o dată, Bianca!) și am simțit bucurie. Transcriu un fragment: „Cu o poetă foarte bună, consider eu, Diana Geacăr, pe care n-am văzut-o niciodată, făceam povestiri de-astea grotești. Ea era mult mai tare ca mine. Adică eu începeam povestea, ea continua, după aia puneam eu...” A fost o perioadă în care vorbeam mult cu el pe Yahoo Messenger. Îmi amintesc că, prin replicile pe care mi le dădea, mă făcea să mă simt comodă cu mine, iar asta m-a ajutat. Din păcate, nu-mi amintesc poveștile despre care vorbește în interviu. Și mai rău îmi pare că nu le-am salvat. Era o perioadă grea ș