Diana Geacăr

Luna se arată pe sfert, ca o femeie aproape convinsă (un vers din „Frumusețea bărbatului căsătorit”): M-am gândit să pun pe blog și câteva poze făcute lunii în luna august. Să începem prezentările, pentru că, bineînțeles, luna e alta  de fiecare dată.   Luna trasă prin ac: Luna, descheiată și încrezătoare: Luna, pe când se întorceau ciorile de semănătură și stăncuțele la locurile lor de culcare: Și câteva  poze de aseară, cu luna în gheare vegetale (creanga unui copac):

20 iunie 2021 Grangur! Oriolus oriolus. E a doua oară când reușesc să-l fotografiez, prima dată s-a întâmplat anul trecut, în același copac era el, și tot pe vreme mohorâtă. De auzit, îi aud  aproape  în fiecare zi. Din tot ce am citit până acum, am aflat că grangurul e o pasăre retrasă și că stă mai mult prin vârf de copac, fapt care a dus la oameni la denumirea de grangur, persoană sus-pusă. Tot în vârf de copac îi face grangurul și cuibul, în formă de cupă, în jurul bifurcației unei crengi. Pozele astea sunt făcute din balcon. Este un mascul. 26 iunie 2021 Anul ăsta e cu noroc, se pare. E a doua oară când fotografiez un grangur, de data asta o femelă. Iar asta pentu că zbura dintr-un vârf de copac în altul, strigând. După strigătul ăsta recunosc imediat grangurii, chiar dacă nu-i văd.  De data asta, pozele sunt făcute de pe geamul bucătăriei. Le recunosc și fluieratul scurt și simplu, spre deosebire de cel lung și melodios al masculului de mierlă, dar strigătul ăsta mi...

Sâmbăta trecută am fost iar la țară și m-am întors cu aparatul plin. Și abia am găsit ceva timp să decupez pozele și să le încarc aici. Am fost - și încă sunt - cam copleșită, bateria mea socială e cam zero. :) Luni am avut evenimentul online, pe Zoom, cu Memorialul Ipotești Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu".„Poeți în dialog” se numesc aceste întâlniri, iar luni am fost invitate eu și Oana Ninu, să citim poezie și să vorbim despre scris. Mi-a făcut mama niște capturi de ecran. În primele două apar și Lucia Țurcanu (moderatoarea întâlnirii), Ala Sainenco, Oana Ninu și eu cu Tobița, care venise să-mi ureze succes. Pentru primul moment de lectură am citit din volumul "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (CR, 2017). Îmi pare rău că nu s-a auzit bine al doilea moment, cred că obosise tableta, dar mai jos puteți găsi poeziile pe care le-am citit (și altele). Fac parte dintr-un volum la care tot scriu de câțiva ani, îmi propusesem să-l termin anul ăsta, dar, cum am ...