Diana Geacăr

Scatii (Spinus spinus) Scatiu femelă Ieri, după ce au plecat băieții mei la plimbare, adică soțul și fiul, am făcut un pic de muncă de redactare la volumul de poezie (opera completă) al tatălui meu - mama a făcut cea mai multă muncă, ea s-a ocupat să adune toate poeziile din volumele publicate, să caute altele, eu doar am transcris niște inedite și am mai aranjat documentul -, care o să apară în curând la Casa de pariuri literare, am dat fuga în balcon și am văzut numai frumuseți: Scatii, mulți scatii! Până acum văzusem unul singur la geam, o femelă, venise împreună cu pițigoii, am mai scris despre ea în postarea anterioară. Dar ieri tot auzeam piuială mare, ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva s-au întors unele păsări migratoare, când îmi cobor aparatul, ce să văd, mulți, mulți scatii. I-am văzut și astăzi, o femelă - cine știe, poate aceeași - a venit chiar la pervaz împreună cu pițigoii. O coțofană care ciugulește dintr-o halcă de carne; mă tot întrebam de unde o fi șterpelit-o: Nou...

"I lost my Dog. Can you help me sleep?" (Din seria "Girl and Her Dog") De ce mă strângi în privirea ta, femeie frumoasă? Tu nu știi oare c ă nu-mi pasă? Ești pudrată, ai ruj nude și la ochi un pic de tuș. Un look natural. Te îngrijorează părul meu roz? Am acasă soț și copil. Am ieșit din competiție. Chill. Doamna mea, stai în camera din spate și-ți dai coate cu colega. Uite-o și pe-asta, nu e-n stare să deschidă frigiderul. Ai uitat cum era  să-ți începi de mai multe ori ziua. M-am dat peste cap şi m-am transformat, pe rând, în porc, vacă, maimuță, dar copilul a hotărât că nimeni nu-l înțelege astăzi. M-ajuți acum să iau o apă plată pentru el? Frumosule, când ies cu copilul de la toaletă, te uiți la el și-i zâmbești. Ai și tu copii acasă? Sau l-ai văzut pe soțul meu la masă? Dacă a ș fi singură pe stradă, m-ai vedea? Te-ai încurca în lesa mea?

"All these people staring at me like I'm not human".Pictură din seria "Girl and her Dog" Adonai, ce nume frumos. Pot să-ți spun aşa? Adonai, eu sunt cu mintea îmbibată în soluție antimucegai. Tu eşti răbdător ca ploaia. Trăiesc pe timp împrumutat cu groază că, atunci când o să te prinzi, o să mă pui să plătesc şi din urmă. N-am mai ieşit din casă de câteva zile, dar, oricum, când e să plec undeva, vine Îngerul Anxietatea și-mi spune: „N-are rost. Până ajungi cu corpul acolo, faci deja cale întoarsă cu mintea.” Dar acum chiar nu e vina mea. Tu ai venit cu viscolul ăsta. E bine că știu să tund, să fac supe și oameni de plastilină cu nasul mare – aș putea fi eu – sau cu fundul mare – nu, nu sunt eu –, după cum îmi dictează copilul. Dar cum să adorm acum, când aud îngerul bocănind? E aragazul oprit? Dar chiuveta? E ușa încuiată? Nu contează că le-am mai verificat de zece ori. Apoi mă întorc în pat, culc îngerul lângă mine, îl cupr...

            Pictură ratată din seria "Girl and Her Dog" În ultimii ani, abia prin februarie, martie ningea, iarna ținea câteva săptămâni. Anul ăsta, la noi în oraș nu a nins nici măcar o dată. Au fost vreo două zile în care au plutit prin aer niște fulgi amărâți, n-au atins pământul, după câteva minute s-au oprit. Atât. Nu-mi amintesc să fi trăit până acum o iarnă fără zăpadă. De vreo doi ani, vara nu pot să stau mult la plajă, îmi apar iritații pe piele. Astea sunt efectele schimbărilor climatice pe care le-am văzut cu ochii mei și simțit pe pielea mea. De ceva vreme urmăresc un serial documentar pe Netflix, "Planeta noastră", realizat de David Attenborough. Foarte mișto, recomand. Prezintă zone diferite de pe glob, cu fauna și flora specifică, și vorbește despre efectele devastatoare pe care noi, oamenii le-am avut și le avem asupra lor. În doar câteva zeci de ani. Alaltăieri seară am citit o proză scurtă foarte mișto, "The great silence", de Ted ...

Sunt câteva personaje din cartea de proză scurtă la care scriu - mai puțin decât aș vrea eu. Sunt niște variante, pentru că le-am desenat și alte portrete, le-am mai văzut și altfel, schimbate de acțiunile lor. Poate că atunci când o să le adun pe chip toate faptele, o să pot încheia și cartea, o să vină vremea să le las singure în multivers. Deocamdată sunt prinsă într-un univers în care traduc foarte mult, citesc de câte ori apuc, am ajuns la antologia de proză scurtă "Burning your boats" de Angela Carter. (Nu am multe de zis acum despre ea, am citit abia o treime, dar wow pentru "Master" și pentru "Flesh and the Mirror"). Și la volumul de poezie "Stag's Leap" de Sharon Olds, o poetă pe care am descoperit-o cu niște ani în urmă într-o antologie și care-mi place foarte mult. Și vreau să-i traduc vreo două poezii frumoase din volumul ăsta, ca să mă relaxez, să fac o pauză de la ce am de tradus, sper să reușesc să fur o picătură de timp. A, s...

Zilele trecute mi-a propus Filip, fiul meu, să pictăm și am pictat și m-am bucurat, mi-a prins tare bine, făcusem o pauză lungă de pictat. Anul trecut am pictat animalul zburător și un pic de cer și îmi doream neapărat să termin vedenia asta cândva, așa că mi-am spus Gata, e vremea. Îmi doream să o termin, dar fără să știu exact cum va fi, niciodată nu îmi propun să pictez ceva anume, las mintea liberă, apoi mâna, ca un câine credincios, îi ia urma. Pun aici două variante. Inițial am făcut fata cu păr negru și corp roșu, apoi am vrut să fie un personaj din cartea de proză scurtă la care lucrez. Eu mă îndrept spre a doua. :)          Stay there. I will breathe in the pain 1           Stay there. I will breathe in the pain 2            (Acrilice pe hârtie, 27 ianuarie 2020)

This is part of a picture story about memory loss, plunging into the void, its monsters, about suffocation and physical and mental paralysis, but also about protection and friendship. A part of a story about a girl who learns to live with her animal. E o parte dintr-o poveste în imagini despre ștergerea memoriei, azvârlirea în gol și monștrii din el, despre sufocare și paralizie fizică și emoțională, dar și despre protecție şi prietenie. O parte din povestea unei fete care învață să trăiască împreună cu animalul ei. Girl and her Dog (Fata şi Câinele)                      There is a dog living inside a little girl. The dog wants out.                       (Un câine locuiește într-o fetiță. Câinele vrea afară.)                     All these people looking at me like I'm not human.     ...

Stay there. I will breathe in the pain Eu am fost mereu pe fugă, ba de ea, ba spre ea, ba în interiorul ei, zgâriind aerul Și înghițind pământul, dar nu ne-am despărțit niciodată. Ne-am certat de câte ori i-am descoperit minciunile, pentru că îmi făceau realitatea insuportabilă, dar am stat împreună, pentru că, mă gândeam, nu are nicio vină. Nici eu nu am, în afară de faptul că am fost prea singuratică. Încă din copilărie, când îmi ținea de urât, când renunțam cu bucurie să ies pe-afară. Acum știu că tot ce am luat eu drept minciuni este, de fapt, ce poți scoate mai bun din realitate. Mi-a adus prieteni care mi-au devenit cei mai buni. Cu mulți dintre ei vorbesc și acum, chiar dacă au murit între timp. Relația noastră a fost așa: Pe la 21 de ani, pe când mă supăram că mă minte și desenam linii îngroșate între bine și rău, am căutat să fac tot ce credeam că nu-i place, crezând că am superputeri. Că o să-i provoc răni. Și a fost primul volum. Mai târziu, la 25, am a...