Diana Geacăr

Drepnea (Apus apus) Cu cine m-am mai întâlnit eu duminică: Graur (Sturnus vulgaris) Graurii s-au integrat perfect ]n comunitatea de păsări de la blocul mamei mele. Aici, unul dintre ei stă împreună cu porumbeii.   Mai târziu, graurul a venit și în dudul de la geam. De data asta, am deschis fereastra fără teama că îl va speria zgomotul. L-am și filmat, sperând că o să mai cânte ca duminica trecută, dar nu, doar și-a aranjat penele și-a zis un cip!  de vrăbie: Vestea cea mare de astăzi este că s-au întors lăstunii de casă. Scriam în postarea trecută că abia așteptăm să vină. Și iată-i. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Am decupat și mai mult poza ca să se vadă lăstunul. Mi s-a părut impresionantă poziția lui, cumva în picaj, cu capul întors. Partea albă este pieptul și burta, partea neagră de la cap este ceafa și creștetul. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Tot din vestea săptămânii: s-au întors și drepnele! Ști...

Am mai făcut poze la geam, dar nu prea multe, zilele au fost foarte calde, iar pițigoii au venit tot mai rar, ba chiar deloc azi, sâmbătă, când scriu aici. Și mă bucur, așa și trebuie să fie. Eu am vrut să-i ajut în zilele f riguroase. Când se hotărăște primăvara să vină de tot, n-o să le mai pun deloc, cum este recomandat. Vor avea insecte, vor găsi suficientă hrană pe placul lor prin copaci. Chestia e că le făcusem provizii de semințe, dar nu-i nimic, o să apelez la ele dacă se întorc zilele friguroase. Am mai făcut, însă, poze din balcon sau în timpul drumurilor prin oraș. Doi pescăruși cu picioare galbene, o coțofană și luna de după-amiază:   O coțofană pe paratrăsnet: Cei doi pescăruși cu picioare galbene: Un guguștiuc din cartier: Erau vreo patru guguștiuci în ziua în care am făcut pozele, câte unul într-un copac. Când își lua unul zborul, îl urma și un altul, se plimbau prin aer, apoi unul se întorcea la copacul lui, altul țâșnea și îl însoțea pe celălalt în aer. M-am gândit...

"Sirina și alți monștri din Saad" (Casa de pariuri literare, 2021) are book trailer , minunat făcut de Paul Burcia. Cu un fragment din proza "Apă vie, apă moartă", vocea mea și unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le-am filmat anul trecut și pe care încă încerc să-l prind într-o poezie.

Mai precis, poate fi comandată săptămâna viitoare, începând de vineri. Tocmai vineri am eu o programare la dentist, care mă cam îngrozește, dar o să mă țin cu dinții de gândul că iese în lume cartea asta de povestiri pentru oameni mari - ca să fie clar. :) Mulțumesc editorului Cristian Cosma, Mariei Petricu, pentru lecturile atente, și lui Paul Burcia, pentru coperta frumoasă, îmi plac mult de tot efectele speciale de pe coperta a patra și e o mare bucurie, bineînțeles, că pe coperta 1 apare o parte din pictura mea din seria "Girl and her Dog, Anxiety", care se numește "Stay there. I will breathe in the pain". Ce să mai, mulțumesc întregii echipe! Pe coperta a patra scrie așa: Patima oferă leacuri celorlalți monștri care, de când locuiesc în Saad, au tot mai multe probleme omenești, una dintre ele fiind faptul că au început să viseze noaptea, Sirina povestește despre cum a ajuns să plece din Mare, Apă iese la vânătoare în Pădurea Adormită, pentru prietenul lui,...

- Toate ciocurile la mine! Oamenii au luat-o razna! E timpul să punem gheara în prag. E timpul să cucerim lumea! Lumea e a noastră de-acum! Lumea e a noastră oricum! - Da! Așa este! Noi am fost aici primele! - Păăă-sări! Păăă-sări! Păăă-sări! - Lumea păsărilor! - Dar ne dau mâncare! Sunt și oameni buni! - De-acum o să ne căutăm mâncare singuri! - Ce?! - HUOOO! - EREZIEEE!

"I lost my Dog. Can you help me sleep?" (Din seria "Girl and Her Dog") De ce mă strângi în privirea ta, femeie frumoasă? Tu nu știi oare c ă nu-mi pasă? Ești pudrată, ai ruj nude și la ochi un pic de tuș. Un look natural. Te îngrijorează părul meu roz? Am acasă soț și copil. Am ieșit din competiție. Chill. Doamna mea, stai în camera din spate și-ți dai coate cu colega. Uite-o și pe-asta, nu e-n stare să deschidă frigiderul. Ai uitat cum era  să-ți începi de mai multe ori ziua. M-am dat peste cap şi m-am transformat, pe rând, în porc, vacă, maimuță, dar copilul a hotărât că nimeni nu-l înțelege astăzi. M-ajuți acum să iau o apă plată pentru el? Frumosule, când ies cu copilul de la toaletă, te uiți la el și-i zâmbești. Ai și tu copii acasă? Sau l-ai văzut pe soțul meu la masă? Dacă a ș fi singură pe stradă, m-ai vedea? Te-ai încurca în lesa mea?

Am adunat câteva chestii aici, din ce-am reușit să fac în perioada asta, poate aveți chef să vă uitați la clipuri, că timp e destul.              Mai întâi, la invitația lui Răzvan Țupa, am recomandat și eu o super carte. Transcriu mai jos ce am zis  - sau am uitat să zic - despre ea:   „Aș vrea să vă recomand cartea aceasta, Cum încărunțește o blondă , de Adriana Bittel, apărută în 2015 la Editura Humanitas. Este o antologie de proză scurtă pe care eu o ador. Sunt proze scurte scrise cu multă luciditate, umor, ironie și autoironie, despre oameni simpli, oameni obișnuiți, cu viețile lor obișnuite, în care uneori se strecoară și un element de fantastic, care mie mi-a plăcut foarte mult. Viețile unor personaje se desfășoară acum câteva zeci de ani, și aceste proze au un parfum de epocă apusă pe care numai în prozele lui Alice Munro l-am mai simțit, așa cum doar acolo am mai găsit astfel de portrete de oameni firești. Și chiar ast...

O anchetă despre rescriere, realizată de Constantin Piștea. Are mai multe episoade, cu mulți scriitori invitați, vă invit să le răsfoiți. :) ☕ https://citestema.ro/diana-geacar-camelia-cavadia-si-adina-popescu-despre-cum-privesc-rescrierea-ancheta-citestema-ro-7/

Aveam un teanc de cărți pregătite pentru vacanță, dar nu am reușit să citesc prea mult din el, pentru că am devenit fermecată de seria de cărți The Witcher. Chiar nu-mi propusesem să le termin în vacanța asta, am vrut să mai citesc un volum, două, să mai fac o pauză și tot așa, că am timp destul până la iarnă, când începe serialul. Acum sunt la ultimul volum din serie, ”The lady of the lake”. Și mai am unul care nu face parte din serie și îl are ca personaj principal pe Geralt, ”Season of storms”. Despre primele două cărți de povestiri din serie am mai scris aici . Mai mult despre prima, de fapt. Mi-a plăcut mult "The last wish", dar preferata mea e "Sword of destiny", povestirile sunt și mai bine construite. Și apoi am început romanele. După ce am citit "Blood of elves" am zis OK. Nu e wow, dar merge. După "Time of contempt", mi-am zis așa amărâtă: nu mai merge, prea fragmentat, Andrei Sapkowski pare că e concentrat prea mult pe tehnică,...