Diana Geacăr

Anul ăsta, 1 Decembrie devine și Ziua Națională a Prozei Scurte. De dimineață până seara, pe paginile de Facebook Cărturești, Dan Pleșa intră în dialoguri cu mai mulți scriitori români. O să apar și eu pe la 13.40, să zic ceva și să citesc din "Sirina și alți monștri din Saad" (Casa de pariuri literare, 2021). Abia aștept, ador proza scurtă! 👻

Vara asta am fotografiat mai puține specii de păsări. Am avut și de lucru, a fost și căldură mare și probabil păsările au stat mai mult ascunse, nu știu. Între timp, unele specii au plecat deja în călătoria de migrație, de exemplu drepnelele (la sfârșitul lunii iulie). În fine, am selectat câteva poze din cele făcute în ultima săptămână, cu niște locuitori ai lumii pe care îi văd adesea:    Ciori grive (Corvus cornix), sus de tot, pe un stâlp din oraș Coțofană (Pica pica), pasăre din familia corvidelor, fotografiată din balcon; năpârlește, de-asta nu mai are pene pe cap, așa cum năprlesc păsările după sezonul de cuibărire și de creștere a puilor Ciori de semănătură (Corvus frugilegus), poză făcută din balcon, seara, când ciorile și stăncuțele la locurile lor de dormit din oraș Cioară de semănătură (Corvus frugilegus) Am filmat un pic ciorile de semănătură și stăncuțele întorcându-se seara în parc, la locul lor de dormit. Am aflat dintr-un documentar că ele comunică și învață u...

Drepnea (Apus apus) Cu cine m-am mai întâlnit eu duminică: Graur (Sturnus vulgaris) Graurii s-au integrat perfect ]n comunitatea de păsări de la blocul mamei mele. Aici, unul dintre ei stă împreună cu porumbeii.   Mai târziu, graurul a venit și în dudul de la geam. De data asta, am deschis fereastra fără teama că îl va speria zgomotul. L-am și filmat, sperând că o să mai cânte ca duminica trecută, dar nu, doar și-a aranjat penele și-a zis un cip!  de vrăbie: Vestea cea mare de astăzi este că s-au întors lăstunii de casă. Scriam în postarea trecută că abia așteptăm să vină. Și iată-i. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Am decupat și mai mult poza ca să se vadă lăstunul. Mi s-a părut impresionantă poziția lui, cumva în picaj, cu capul întors. Partea albă este pieptul și burta, partea neagră de la cap este ceafa și creștetul. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Tot din vestea săptămânii: s-au întors și drepnele! Ști...

Vineri ne-am dus în parc, tocmai ne pregăteam să ne așezăm pe o bancă, când am văzut mișcare înr-un copac. O creangă s-a lăsat mult în jos și în clipa aia mi-am spus oare ce pasăre o fi așa de grea? Apoi am văzut ceva mic coborând iute pe trunchiul copacului, sărind în iarbă, sărind prin iarbă, deja știam cine era și mi-a plăcut să mă uit la ea cu ochiul liber. I-am arătat-o și lui Filip și am urmărit-o țopăind liniștită printre copaci. Abia apoi am scos aparatul și am focalizat să-i fac câteva poze. În prima abia focalizasem, când ea s-a hotârăt să se miște din loc. Următoarele două sunt singurele fotografii pe care am reușit să le fa veveriței. Dar e mai mare bucuria că am stat și m-am uitat la ea  cu Filip pur și simplu așa, cu ochiul liber. La copacii în care cuibăresc ciorile de semănătură nu mai era așa mare gălăgie, poate că exemplarele tinere au început să hoinărească și prin oraș și împrejurimi. Am văzut mai mult adulți pe sol. Am tras cu urechea la conversația de mai jos:...