Diana Geacăr

Multe lucruri am uitat să le scriu și aici, mi-am dat seama de curând, și o să caut să le recuperez, pentru că tocmai asta aveam în cap când am pornit blogul ăsta, să le adun într-un loc, pe Facebook se pierd. În fine, unul dintre lucruri e ăsta: pe urbansunsets.com, în playlist-ul de pe  Booktapes , puteți găsi si asculta un fragment audio din volumul de proză scurtă "Cine locuiește la subsol" (Paralela 45, 2018). E un fragment din proza "Cum am devenit un om bun", pe care l-am citit și la Arad în luna iunie, la Festivalul de Literatură Discuția secretă. Ba nu, am citit mai mult din proză atunci, prima parte din ea.                      Foto de Ciprian Hord Și așa m-am amintit că nu am pus aici nici link-ul către emisiunea  All you can read cu Marius Chivu , în care am fost invitată în luna mai, după primirea Premiului Iocan, și am vorbit - cu niște emoții de trol nevorbit - despre "Cine locuiește la subsol...

Scriitorul Andrzej Sapkowski s-a născut în Polonia, în 1948, și scrie literatură fantastică. Se spune că ar avea o personalitate dificilă, dar mie, din interviurile pe care am apucat să le citesc până acum, mi se pare a fi un scriitor hotărât şi un mucalit simpatic. El l-a creat pe Geralt of Rivia, un witcher - adică un om cu abilități supraomeneşti, dobândite artificial la Kaer Morhen, un fel de şcoală, unde a fost crescut şi antrenat să omoare monştri. Un mutant cu ochi de pisică, cu reacții super rapide şi abilitatea de a se vindeca repede dacă este rănit. Andrzej Sapkowski a scris prima povestire despre Geralt în 1986, se numea simplu "The witcher" (e prima din colecția "The last wish"). Văzând entuziasmul publicului , a început să scrie şi altele. Apoi a scris seria de romane, care, din câte am înțeles, este prima serie de romane fantasy din literatura poloneză. Am mai citit că îl cunoaşte pe George R. R. Martin şi că-i plac cărțile lui, şi eu m-am bucur...

"The problem is my writing has guts, but I don't", scria Anne Sexton într-o scrisoare, și despre curaj vreau să scriu și eu aici, despre scrisul meu, care m-a scos în lume de multe ori anul ăsta. Pentru că nu prea am stare - de timp nu mai zic - să scriu iar jurnal, m i-am făcut un obicei din a-mi nota în telefon idei, conversații, vise, versuri, titluri, fragmente, pe care le folosesc ca pe niște stimuli, niște declanșatoare care să scoată la lumină amintirile întregi. Funcționează uneori. Nu știu dacă o să fac o astfel de retrospectivă în fiecare an - am mai făcut și anul trecut- , dar, deocamdată, e un bun exercițiu pentru mine.  Festivaluri și lecturi: Prima ieșire în lume. București, Festivalul Internațional de Poezie , ediția a IX-a, 14 mai. Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (Cartea Românească, 2017), în Tramvaiul 26. Alături de:  Olga Ștefan, Andrei Dósa, Svetlana Cârstean, Elena Vlădăreanu, Anastasia Gavrilovici, Violeta Savu. Cea ma...