Diana Geacăr

Anul ăsta, 1 Decembrie devine și Ziua Națională a Prozei Scurte. De dimineață până seara, pe paginile de Facebook Cărturești, Dan Pleșa intră în dialoguri cu mai mulți scriitori români. O să apar și eu pe la 13.40, să zic ceva și să citesc din "Sirina și alți monștri din Saad" (Casa de pariuri literare, 2021). Abia aștept, ador proza scurtă! 👻

Drepnea (Apus apus) Cu cine m-am mai întâlnit eu duminică: Graur (Sturnus vulgaris) Graurii s-au integrat perfect ]n comunitatea de păsări de la blocul mamei mele. Aici, unul dintre ei stă împreună cu porumbeii.   Mai târziu, graurul a venit și în dudul de la geam. De data asta, am deschis fereastra fără teama că îl va speria zgomotul. L-am și filmat, sperând că o să mai cânte ca duminica trecută, dar nu, doar și-a aranjat penele și-a zis un cip!  de vrăbie: Vestea cea mare de astăzi este că s-au întors lăstunii de casă. Scriam în postarea trecută că abia așteptăm să vină. Și iată-i. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Am decupat și mai mult poza ca să se vadă lăstunul. Mi s-a părut impresionantă poziția lui, cumva în picaj, cu capul întors. Partea albă este pieptul și burta, partea neagră de la cap este ceafa și creștetul. Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Lăstun de casă (Delichon urbicum) Tot din vestea săptămânii: s-au întors și drepnele! Ști...

Vineri ne-am dus în parc, tocmai ne pregăteam să ne așezăm pe o bancă, când am văzut mișcare înr-un copac. O creangă s-a lăsat mult în jos și în clipa aia mi-am spus oare ce pasăre o fi așa de grea? Apoi am văzut ceva mic coborând iute pe trunchiul copacului, sărind în iarbă, sărind prin iarbă, deja știam cine era și mi-a plăcut să mă uit la ea cu ochiul liber. I-am arătat-o și lui Filip și am urmărit-o țopăind liniștită printre copaci. Abia apoi am scos aparatul și am focalizat să-i fac câteva poze. În prima abia focalizasem, când ea s-a hotârăt să se miște din loc. Următoarele două sunt singurele fotografii pe care am reușit să le fa veveriței. Dar e mai mare bucuria că am stat și m-am uitat la ea  cu Filip pur și simplu așa, cu ochiul liber. La copacii în care cuibăresc ciorile de semănătură nu mai era așa mare gălăgie, poate că exemplarele tinere au început să hoinărească și prin oraș și împrejurimi. Am văzut mai mult adulți pe sol. Am tras cu urechea la conversația de mai jos:...

Am mai făcut poze la geam, dar nu prea multe, zilele au fost foarte calde, iar pițigoii au venit tot mai rar, ba chiar deloc azi, sâmbătă, când scriu aici. Și mă bucur, așa și trebuie să fie. Eu am vrut să-i ajut în zilele f riguroase. Când se hotărăște primăvara să vină de tot, n-o să le mai pun deloc, cum este recomandat. Vor avea insecte, vor găsi suficientă hrană pe placul lor prin copaci. Chestia e că le făcusem provizii de semințe, dar nu-i nimic, o să apelez la ele dacă se întorc zilele friguroase. Am mai făcut, însă, poze din balcon sau în timpul drumurilor prin oraș. Doi pescăruși cu picioare galbene, o coțofană și luna de după-amiază:   O coțofană pe paratrăsnet: Cei doi pescăruși cu picioare galbene: Un guguștiuc din cartier: Erau vreo patru guguștiuci în ziua în care am făcut pozele, câte unul într-un copac. Când își lua unul zborul, îl urma și un altul, se plimbau prin aer, apoi unul se întorcea la copacul lui, altul țâșnea și îl însoțea pe celălalt în aer. M-am gândit...

Scatii (Spinus spinus) Scatiu femelă Ieri, după ce au plecat băieții mei la plimbare, adică soțul și fiul, am făcut un pic de muncă de redactare la volumul de poezie (opera completă) al tatălui meu - mama a făcut cea mai multă muncă, ea s-a ocupat să adune toate poeziile din volumele publicate, să caute altele, eu doar am transcris niște inedite și am mai aranjat documentul -, care o să apară în curând la Casa de pariuri literare, am dat fuga în balcon și am văzut numai frumuseți: Scatii, mulți scatii! Până acum văzusem unul singur la geam, o femelă, venise împreună cu pițigoii, am mai scris despre ea în postarea anterioară. Dar ieri tot auzeam piuială mare, ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva s-au întors unele păsări migratoare, când îmi cobor aparatul, ce să văd, mulți, mulți scatii. I-am văzut și astăzi, o femelă - cine știe, poate aceeași - a venit chiar la pervaz împreună cu pițigoii. O coțofană care ciugulește dintr-o halcă de carne; mă tot întrebam de unde o fi șterpelit-o: Nou...