În curând o să apară la Editura Tracus Arte „Poeme alese”, de Anne Sexton, în traducerea mea și a Cătălinei Matei. Am descoperit poezia lui Anne Sexton pe când eram studentă și, de atunci, să o traduc a fost unul dintre visurile mele cele mai mari. Pun aici un poem la care mă gândesc foarte des: Furia galoșilor Stau aliniați în fața grădiniței, negri, roșii, maro, toți cu catarame de alamă. Îți amintești când nu puteai să-ți închei galoșii, să-ți legi șireturile pantofilor sau să-ți tai friptura? Îți aminteşti lacrimile care se prelingeau ca noroiul după ce ai căzut de pe tricicletă? Îți amintește, bibanule, când nu puteai să înoți și cădeai pur și simplu în apă ca o broască de piatră? Lumea nu era a ta. Aparținea oamenilor mari. Sub patul tău stătea lupul, care își arunca umbra când mașinile treceau pe stradă noaptea. Te-au făcut să renunți la veioză, la ursulețul de pluș și la degetul cel mare. O, galoșilo
Despre scris, cărți, viață şi alte jocuri video