Skip to main content

Întâlniri noi și vechi


Botgros (Coccothraustes coccothraustes)

Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul. 
Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze.
Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți. 
Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim.
Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari.









După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cinteză:




Și, ce credeți, tot azi am avut parte de a doua întâlnire cu șorecarul comun. Mai întâi l-am văzut zburând, l-am urmărit cu privirea, am văzut și unde a aterizat, dar apoi nu l-am mai găsit în copac (vedeți bine de ce, în pozele de mai jos). Tot pozând botgrosul, am văzut cu coada ochiului șorecarul zburând printre copaci, mare și cafeniu, apoi aterizând într-un nuc aflat un pic mai aproape de bloc. De data asta am reușit să-l găsesc cu aparatul pentru că am văzut unde aterizase.

Șorecar comun (Buteo buteo), perfect camuflat







Comments

  1. Mereu mi-au plăcut pozele și videoclipurile cu păsări pe care le postezi aici pe blog.

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt

Natură urbană

Ce poze am reușit să mai fac săptămâna trecută: Coțofană (Pica pica) în proces de năpârlire Dragă, foarte bune sunt aceste bobițe pentru pisici, nu mă mai satur. Mmmm Guguștiuc ascuns într-un dud: Pițigoi albastru în vârf de nuc: Pui de stăncuță (Corvus monedula): Puiul de stăncuță cu unul dintre părinți și un vecin guguștiuc în spate: Părintele stăncuță către puiul său: - Iar după ce oamenii taie iarba, găsești o grămadă de bunătăți pe pământ... - Uăăău, ce strălucește în copacul ăla? Alte coțofene: