"The problem is my writing has guts, but I don't", scria Anne Sexton într-o scrisoare, și despre curaj vreau să scriu și eu aici, despre scrisul meu, care m-a scos în lume de multe ori anul ăsta.
Pentru că nu prea am stare - de timp nu mai zic - să scriu iar jurnal, mi-am făcut un obicei din a-mi nota în telefon idei, conversații, vise, versuri, titluri, fragmente, pe care le folosesc ca pe niște stimuli, niște declanșatoare care să scoată la lumină amintirile întregi. Funcționează uneori.
Nu știu dacă o să fac o astfel de retrospectivă în fiecare an - am mai făcut și anul trecut- , dar, deocamdată, e un bun exercițiu pentru mine.
Festivaluri și lecturi:
Prima ieșire în lume. București, Festivalul Internațional de Poezie, ediția a IX-a, 14 mai. Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (Cartea Românească, 2017), în Tramvaiul 26.
Alături de: Olga Ștefan, Andrei Dósa, Svetlana Cârstean, Elena Vlădăreanu, Anastasia Gavrilovici, Violeta Savu.
Cea mai frumoasă amintire: faptul că am reușit să o duc la capăt.
În iunie am fost la Arad, la festivalul internațional de literatură Discuția Secretă, ediția a V-a. Organizatori: Centrul Municipal de Cultură Arad, GMMC. Directorul festivalului: Cătălin Lazurca.
Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți". Alături de: M. Duțescu, Vlad Moldovan, Filip Florian, Miron Zownir.
Cele mai frumoase amintiri:
- primul zbor cu avionul, despre care am scris și aici;
- scriitorul Atilla Bartis m-a felicitat pentru poemele pe care le-am citit. Bineînțeles că m-a emoționat teribil.
Pe 1 şi 2 septembrie, la a IX-a ediţie a Zilelor de Poezie „Constantin Virgil Bănescu“. Festivalul este organizat de doamna Doina Bănescu și domnul Constantin Bănescu și a avut loc la Pucioasa. Am făcut parte din juriul concursului (detalii despre câștigători aici) și am avut o lectură. Tot din "Dar noi suntem oameni obișnuiți".
Cea mai frumoasă amintire: pentru prima dată, m-am simțit liniștită în timpul unei ieșiri în lume.
Fotografie făcută de mama, Ioana Geacăr
3-7 octombrie, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, adică Filit, ediția a VI-a. Scriitori, traducători, jurnaliști etc. Sute de invitați. Feedback grozav.
Nicăieri și niciodată nu am avut un sentiment atât de copleșitor, pe care l-am simțit tot timpul, acel sense of belonging.
Cu Alina Purcaru și Andra Rotaru, fotografie de Alina
Cu Andra Rotaru, lângă Casa Poeziei de la Filit, într-o pauză de respirație
Anastasia Gavrilovici, Nicoleta Nap, Alina Purcaru, eu și Andra Rotaru, fotografie de Claudiu Komartin
Cu Marin Mălaicu-Hondrari, revedere după vreo 9 ani, fotografie de Alina Purcaru
Din timpul lecturii mele și a lui Alex Văsieș, moderator Claudiu Komartin
La Filit l-am întâlnit și pe domnul profesor Gheorghe Cirstian, iubitor de poezie, coordonator al atelierului de poezie L.ink, și am primit antologia aniversară L.ink (25), pe care am prefațat-o.
2 noiembrie, lectura de la Dr. Nicu's Skyzoid Poets din Tipografia, Brașov. Am citit alături de Cosmin Perța și Vladimir Ciolan.
Cea mai frumoasă amintire: am fost cu familia și Filip m-a ascultat citind.
Cu Robert G. Elekes, moderatorul evenimentului. Fotografii făcute de mama
23 noiembrie, la Biblioteca "Ion Heliade Rădulescu", în Târgoviște, am citit eu - tot din volum - și Claudiu Komartin și am răspuns amândoi la întrebările publicului.
Un eveniment pus la cale de Emanuela Ignățoiu-Sora și Fundația Comunitară Dâmbovița.
Mare bucurie pentru mine, să citesc în orașul meu pentru prima oară.
Cea mai frumoasă amintire: am fost stăpână pe mine în timpul lecturii.
Selfie cu Claudiu Komartin, după lectură și discuții
În reviste:
Poeme dintr-un viitor volum au apărut în Crevice și în Prăvălia Culturală, unde sunt însoțite de picturile mele din seria "Girl and her Dog, Anxiety".
Am mai publicat o proză scurtă în Crevice, "Pavilionul cu reptile", și alta, care se numește "Adormita", în revista "iocan". Ambele proze fac parte din cartea apărută anul asta, "Cine locuiește la subsol".
Cărți:
Volumul de proză scurtă, "Cine locuiește la subsol" (Paralela 45, 2018). Am scris despre lansare aici, am transcris ce au spus despre carte Octavian Soviany și Cosmin Perța. Și despre carte am tot scris pe blog, așa că nu mai zic nimic. Pun poza asta în care pare că explic cum se taie ceapa în stil julien.
Traduceri:
Am tradus mai puțin anul ăsta, cred că numai două cărți (pentru copii, din franceză, pentru Editura Booklet) și, din engleză, un volum de poezie, "prințesa se salvează singură în povestea asta", de Amanda Lovelace, publicat de Cartea Românească.
Am tradus un poem de W. H. Auden pentru "Poesis Internațional". L-am pus și aici.
Tot din limba engleză, am tradus pentru "Levure Litteraire" un interviu cu poetul Ilya Kaminsky, realizat de scriitoarea Rodica Draghincescu. Mi-a plăcut mult și a fost o bucurie să îl traduc.
Și ceva ce o să apară anul viitor.
Explozii de artificii:
Poeme din volumul "Dar noi suntem oameni obișnuiți" mi-au adus un loc printre cei cinci finaliști ai concursului "Lidia Vianu Translates", ediția a doua. Așadar, câteva poeme din volum vor fi traduse în limba engleză de doamna Lidia Vianu și publicate într-un volum, alături de poemele celorlalți finaliști: Mălina Romiţa Constantin, Emil Nicolae, Ioan Es Pop, Floarea Ţuţuianu.
Dar am scris mai mult aici.
Romanul meu pentru copii "Ce văd dragonii" a primit mențiune specială la concursul de manuscrise organizat de Editura Polirom, aflat la prima ediție. Va fi publicat în primăvara anului 2019 și va intra în colecția Junior a editurii, alături de romanul câștigător, "Vrăjitorul dințos", de Călin Torsan.
Juriul a fost format din Veronica D. Niculescu, Raluca Selejan și Oana Doboși-Potcoavă de la Librăria La Două Bufnițe din Timișoara și din membrii redacției Polirom Junior.
Mai multe detalii aici.
Înainte de încheiere, niște descoperiri și obsesii noi:
"Sapiens" și "Homo Deus", de Yuval Harari. Super cărți. M-au trezit.
"Stoner", de John Williams (Polirom, 2016). Un roman absolut mi nu nat.
L-am citit în două zile, abia îmi trăgeam răsuflarea, că prea de multe ori mi-a rupt inima, și când nu puteam citi, mă gândeam la roman.
"Ajunsese la acel moment al vieții când, din ce în ce mai insistent, îi trecea prin minte o întrebare atât de copleșitor de simplă, încât nu era capabil să-i facă față."
"Sharp objects", cartea (de Gillian Flynn; W&N, 2018) și serialul.
"Sharp objects" e un roman scris impecabil, într-un stil limpede, înfiorător, tăios. O poveste gotică în împrejurări contemporane, care pune multe probleme (practicile din crescătoriile de animale, de ex), demontează stereotipuri sociale (femeia e victimă, bărbatul e puternic, dragostea e un sentiment salvator și nu am timp să scriu câte altele) și arată lucrurile dintr-un alt unghi, sub lumina aspră a zilei. E foarte, foarte bun.
Și mi-a plăcut mult să fac comparația cu serialul, îmi place în general să fac comparația între carte și film, să văd ce au adăugat și ce au tăiat și să înțeleg de ce, și mi-a părut rău că nu am găsit în roman finalul ăla perfect din serial: "Don't tell momma. "
Fragmentele mele preferate:
"Once I was standing on a cold corner in Chicago waiting for the light to change when a blind man came clicking up. What are the cross streets here, he asked, and when I didn't reply he turned toward me and said, Is anybody there?
I'm here, I said, and it felt shockingly comforting, those words. When I'm panicked, I say them aloud to myself. I'm here. I don't usually feel that I am. I feel like a warm gust of wind could exhale my way and I'd be disappeared forever, not even a sliver of fingernail left behind. On some days, I find this thought calming; on others it chills me.”
“Sometimes I think illness sits inside every woman, waiting for the right moment to bloom. I have known so many sick women all my life. Women with chronic pain, with ever-gestating diseases. Women with conditions. Men, sure, they have bone snaps, they have back aches, they have a surgery or two, yank out a tonsil, insert a shiny plastic hip. Women get consumed.”
"The Witcher 3: Wild Hunt", joc pe calculator;
Am recuperat zilele astea, mi-am reluat jocul, am dus la capăt o misiune, am început alta - I effing hate Drowners, like I hated Falmers in Skyrim! - m-am simțit grozav.
Și mi-am comandat cărți din seria The Witcher și abia aștept serialul, care o să înceapă în 2019.
Cu gândul la cărțile despre Geralt of Rivia, pe care le aștept cu uriașă bucurie, mă simt pregătită să citesc ultima parte din "A dance with dragons", de George R. R. Martin. Am tot amânat-o pentru că nu aveam curaj să termin seria "A song of ice and fire" (obsesia de anul trecut). Să termin de citit ce a fost publicat adică, știind că mai durează până apare următorul volum.
A, și hainele albe. Și părul roz.
2018 a fost, deci, încă un an minunat. Încă un an ireal. Așa cum mi s-a părut și 2017. Uneori mă gândesc că trăiesc cei mai frumoși ani și că trebuie să mă bucur cât de mult pot.
Sunt plină de bucurie și de recunoștință.
La mulți ani!
Pentru că nu prea am stare - de timp nu mai zic - să scriu iar jurnal, mi-am făcut un obicei din a-mi nota în telefon idei, conversații, vise, versuri, titluri, fragmente, pe care le folosesc ca pe niște stimuli, niște declanșatoare care să scoată la lumină amintirile întregi. Funcționează uneori.
Nu știu dacă o să fac o astfel de retrospectivă în fiecare an - am mai făcut și anul trecut- , dar, deocamdată, e un bun exercițiu pentru mine.
Festivaluri și lecturi:
Prima ieșire în lume. București, Festivalul Internațional de Poezie, ediția a IX-a, 14 mai. Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (Cartea Românească, 2017), în Tramvaiul 26.
Alături de: Olga Ștefan, Andrei Dósa, Svetlana Cârstean, Elena Vlădăreanu, Anastasia Gavrilovici, Violeta Savu.
Cea mai frumoasă amintire: faptul că am reușit să o duc la capăt.
În iunie am fost la Arad, la festivalul internațional de literatură Discuția Secretă, ediția a V-a. Organizatori: Centrul Municipal de Cultură Arad, GMMC. Directorul festivalului: Cătălin Lazurca.
Am citit din "Dar noi suntem oameni obișnuiți". Alături de: M. Duțescu, Vlad Moldovan, Filip Florian, Miron Zownir.
Cele mai frumoase amintiri:
- primul zbor cu avionul, despre care am scris și aici;
- scriitorul Atilla Bartis m-a felicitat pentru poemele pe care le-am citit. Bineînțeles că m-a emoționat teribil.
În timpul lecturii de la Joy's, fotografie de Ciprian Hord
Titlul unui poem din volum, fotografie de Ciprian Hord
Cu Elena Vlădăreanu și Bogdan Coșa, fotografie Ciprian Hord
Și pantofii mei roșii, pe care mi i-am cumpărat special pentru eveniment, ca să mă ajute să mă țin întreagă și să nu pice vreo casă pe mine, cum mi s-a mai întâmplat în "Vrăjitorul din Oz". Fotografie de Ciprian Hord
Cea mai frumoasă amintire: pentru prima dată, m-am simțit liniștită în timpul unei ieșiri în lume.
3-7 octombrie, Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași, adică Filit, ediția a VI-a. Scriitori, traducători, jurnaliști etc. Sute de invitați. Feedback grozav.
Nicăieri și niciodată nu am avut un sentiment atât de copleșitor, pe care l-am simțit tot timpul, acel sense of belonging.
În timpul lecturii de la Noaptea Alba a Poeziei, fotografie de Alexandru Vakulovski
La Filit l-am întâlnit și pe domnul profesor Gheorghe Cirstian, iubitor de poezie, coordonator al atelierului de poezie L.ink, și am primit antologia aniversară L.ink (25), pe care am prefațat-o.
2 noiembrie, lectura de la Dr. Nicu's Skyzoid Poets din Tipografia, Brașov. Am citit alături de Cosmin Perța și Vladimir Ciolan.
Cea mai frumoasă amintire: am fost cu familia și Filip m-a ascultat citind.
23 noiembrie, la Biblioteca "Ion Heliade Rădulescu", în Târgoviște, am citit eu - tot din volum - și Claudiu Komartin și am răspuns amândoi la întrebările publicului.
Un eveniment pus la cale de Emanuela Ignățoiu-Sora și Fundația Comunitară Dâmbovița.
Mare bucurie pentru mine, să citesc în orașul meu pentru prima oară.
Cea mai frumoasă amintire: am fost stăpână pe mine în timpul lecturii.
Selfie cu Claudiu Komartin, după lectură și discuții
În reviste:
Poeme dintr-un viitor volum au apărut în Crevice și în Prăvălia Culturală, unde sunt însoțite de picturile mele din seria "Girl and her Dog, Anxiety".
Am mai publicat o proză scurtă în Crevice, "Pavilionul cu reptile", și alta, care se numește "Adormita", în revista "iocan". Ambele proze fac parte din cartea apărută anul asta, "Cine locuiește la subsol".
Cărți:
Volumul de proză scurtă, "Cine locuiește la subsol" (Paralela 45, 2018). Am scris despre lansare aici, am transcris ce au spus despre carte Octavian Soviany și Cosmin Perța. Și despre carte am tot scris pe blog, așa că nu mai zic nimic. Pun poza asta în care pare că explic cum se taie ceapa în stil julien.
Selfie cu Cristina Ispas, după lansare
Cea mai mare bucurie legată de apariția cărții: faptul că pe copertă este pictura mea (mai bine zis, o parte din ea), prima din seria "Girl and her Dog, Anxiety", care se numește: "OK, I'm home now. How do I get in?". Am tot pomenit-o și pe blog, apare întreagă și în postarea despre lansare. Și aici, unde am pus un fragment mai mare din carte.
Am tradus mai puțin anul ăsta, cred că numai două cărți (pentru copii, din franceză, pentru Editura Booklet) și, din engleză, un volum de poezie, "prințesa se salvează singură în povestea asta", de Amanda Lovelace, publicat de Cartea Românească.
Am tradus un poem de W. H. Auden pentru "Poesis Internațional". L-am pus și aici.
Tot din limba engleză, am tradus pentru "Levure Litteraire" un interviu cu poetul Ilya Kaminsky, realizat de scriitoarea Rodica Draghincescu. Mi-a plăcut mult și a fost o bucurie să îl traduc.
Și ceva ce o să apară anul viitor.
Explozii de artificii:
Poeme din volumul "Dar noi suntem oameni obișnuiți" mi-au adus un loc printre cei cinci finaliști ai concursului "Lidia Vianu Translates", ediția a doua. Așadar, câteva poeme din volum vor fi traduse în limba engleză de doamna Lidia Vianu și publicate într-un volum, alături de poemele celorlalți finaliști: Mălina Romiţa Constantin, Emil Nicolae, Ioan Es Pop, Floarea Ţuţuianu.
Dar am scris mai mult aici.
Romanul meu pentru copii "Ce văd dragonii" a primit mențiune specială la concursul de manuscrise organizat de Editura Polirom, aflat la prima ediție. Va fi publicat în primăvara anului 2019 și va intra în colecția Junior a editurii, alături de romanul câștigător, "Vrăjitorul dințos", de Călin Torsan.
Juriul a fost format din Veronica D. Niculescu, Raluca Selejan și Oana Doboși-Potcoavă de la Librăria La Două Bufnițe din Timișoara și din membrii redacției Polirom Junior.
Mai multe detalii aici.
Înainte de încheiere, niște descoperiri și obsesii noi:
"Sapiens" și "Homo Deus", de Yuval Harari. Super cărți. M-au trezit.
"Stoner", de John Williams (Polirom, 2016). Un roman absolut mi nu nat.
L-am citit în două zile, abia îmi trăgeam răsuflarea, că prea de multe ori mi-a rupt inima, și când nu puteam citi, mă gândeam la roman.
"Ajunsese la acel moment al vieții când, din ce în ce mai insistent, îi trecea prin minte o întrebare atât de copleșitor de simplă, încât nu era capabil să-i facă față."
"Sharp objects", cartea (de Gillian Flynn; W&N, 2018) și serialul.
"Sharp objects" e un roman scris impecabil, într-un stil limpede, înfiorător, tăios. O poveste gotică în împrejurări contemporane, care pune multe probleme (practicile din crescătoriile de animale, de ex), demontează stereotipuri sociale (femeia e victimă, bărbatul e puternic, dragostea e un sentiment salvator și nu am timp să scriu câte altele) și arată lucrurile dintr-un alt unghi, sub lumina aspră a zilei. E foarte, foarte bun.
Și mi-a plăcut mult să fac comparația cu serialul, îmi place în general să fac comparația între carte și film, să văd ce au adăugat și ce au tăiat și să înțeleg de ce, și mi-a părut rău că nu am găsit în roman finalul ăla perfect din serial: "Don't tell momma. "
Fragmentele mele preferate:
"Once I was standing on a cold corner in Chicago waiting for the light to change when a blind man came clicking up. What are the cross streets here, he asked, and when I didn't reply he turned toward me and said, Is anybody there?
I'm here, I said, and it felt shockingly comforting, those words. When I'm panicked, I say them aloud to myself. I'm here. I don't usually feel that I am. I feel like a warm gust of wind could exhale my way and I'd be disappeared forever, not even a sliver of fingernail left behind. On some days, I find this thought calming; on others it chills me.”
“Sometimes I think illness sits inside every woman, waiting for the right moment to bloom. I have known so many sick women all my life. Women with chronic pain, with ever-gestating diseases. Women with conditions. Men, sure, they have bone snaps, they have back aches, they have a surgery or two, yank out a tonsil, insert a shiny plastic hip. Women get consumed.”
"The Witcher 3: Wild Hunt", joc pe calculator;
Geralt of Rivia, the witcher. My screenshots
Am recuperat zilele astea, mi-am reluat jocul, am dus la capăt o misiune, am început alta - I effing hate Drowners, like I hated Falmers in Skyrim! - m-am simțit grozav.
Și mi-am comandat cărți din seria The Witcher și abia aștept serialul, care o să înceapă în 2019.
Cu gândul la cărțile despre Geralt of Rivia, pe care le aștept cu uriașă bucurie, mă simt pregătită să citesc ultima parte din "A dance with dragons", de George R. R. Martin. Am tot amânat-o pentru că nu aveam curaj să termin seria "A song of ice and fire" (obsesia de anul trecut). Să termin de citit ce a fost publicat adică, știind că mai durează până apare următorul volum.
A, și hainele albe. Și părul roz.
2018 a fost, deci, încă un an minunat. Încă un an ireal. Așa cum mi s-a părut și 2017. Uneori mă gândesc că trăiesc cei mai frumoși ani și că trebuie să mă bucur cât de mult pot.
Sunt plină de bucurie și de recunoștință.
La mulți ani!
Comments
Post a Comment