Zoolocatarii

şi înființă o grădină zoologică - bucolică
 fireşte cam paradis cam puşcărie cam melancolică.
R. Queneau, Geneza unei grădini zoologice

E vremea actelor de curaj:
urc singură în Turnul Chindiei - treptele
scârțâie înaintea şi în urma mea – dau târcoale
în jurul lacului, vizitez Grădina Zoologică.
Să bag mâna în cuşca tigrului?
E vremea actelor de curaj!

Aş putea lucra aici.
Sau să-mi caut un bărbat?

N-am adus de mâncare pentru maimuţe - oricum, sunt
pline cu pufuleţi, chipsuri şi floricele. Târgoviştea e plină
de copii, dar pavianul cu mantie îşi menține erecția.

Nu mai cunosc pe nimeni pe-aici. Iezii
de la care-mi luam la revedere cu un smoc de iarbă
probabil c-au murit demult. M-apropii de măgar
şi-l întreb dacă se simte singur.
Întotdeauna mi-au plăcut orele de biologie.

Citesc în CV-ul gâştei Nilului că-şi alege
partenerul pentru toată viața. Într-adevăr,
e vremea actelor de curaj.

Cineva a scris pe uşa bizonului: W.C.

Mă-ntorc la maimuţe.
Pavianul cu mantie îş plimbă  erecția, în timp ce femeia
lui îi tot arată fundul şi-l invită cu un plescăit.
Dar el alege să vină lângă mine, la gard. Ne privim.

Apoi se ridică, arătându-mi fundul bătătorit,
roşu, plimbând dintr-o parte în alta,
până la trunchiul de copac din mijlocul cuştii,
o bucată de carne roşie şi bleagă.
Femeia lui se mângâie în pragul casei, disperată.

(Din "Frumusețea bărbatului căsătorit", Editura Vinea, 2009)