Am reușit să citesc, în sfârșit, "The haunting of Hill House" (1959), de Shirley Jackson. Pfuai, cum e cartea asta cu începutul ei minunat. ❤
Ce atmosferă a construit în ea Shirley Jackson, cum te apucă groaza chiar fără să ți se arate ceva groaznic, numai pentru că personajele sunt deja îngrozite.
Pentru că omul are câteva super puteri de a modifica realitatea, iar una dintre ele este frica.
Pentru că omul are câteva super puteri de a modifica realitatea, iar una dintre ele este frica.
Și cât de mult mi-a plăcut să fac o paralelă cu scenariul serialului, să înțeleg cum au făcut personajele (și să facă parte din aceeași familie, pentru că în carte sunt niște oameni care nu se cunosc și care ajung să petreacă mai mult de o săptămână în Hill House) și poveștile, cum au explorat cartea și cum au dus mai departe materialul, într-o interpretare originală.
Am găsit în carte și o scenă care poate fi clar interpretată ca paralizie în timpul somnului (o temă a serialului).
Am găsit în carte și o scenă care poate fi clar interpretată ca paralizie în timpul somnului (o temă a serialului).
Am găsit multe alte scene și idei pe care le văzusem deja în serial, mult schimbate, chiar și scena în care Nell dispare și nimeni nu o găsește, dar ea e chiar lângă ei, în casă. În serial e mică, în carte are 32 de ani.
Au surprins foarte bine personalitatea lui Nell (fragilă, mâncată de frică și respinsă de către ceilalți).
Și au surprins perfect esența cărții: adevărata tragedie și poveste de groază e viața și sfârșitul lui Eleanor. Nellie. Nell.
Mai copiez aici un alt fragment preferat (deși fragmentul de început e cel mai cel) și gata, deși aș scrie mult despre cât de bine e scrisă cartea și aș analiza asemănările și diferențele dintre ea și serial, atât de mult mi-au plăcut amândouă.
"I think we are only afraid of ourselves", the doctor said slowly.
"No", Luke said. "Of seeing ourselves clearly and without disguise."
"Of knowing what we really want", Theodora said. She pressed her cheek against Eleanor's hand and Eleanor, hating the touch of her, took her hand away quickly.
"I am always afraid of being alone", Eleanor said, and wondered, Am I talking like this? Am I saying something I will regret bitterly tomorrow? Am I making more guilt for myself?"
Comments
Post a Comment