Skip to main content

Posts

Un an cu Tobe

S-a făcut un an de când am ieșit seara cu Happy și m-am întors  cu ea și cu un pui de pisică în brațe. Se lipise imediat de mine când îl  întrebasem de vorbă. Am făcut pe atunci o listă de motive pentru a o păstra,  puține, dar foarte grele: 1.Când Filip m-a întrebat "Cum o cheamă pe pisica asta?", i-am spus să-i pună el un nume și, după ce-a aruncat o privire spre jucării,  a zis "Tobe!". 2. Am găsit-o la ușa noastră. 3. A doua zi după Sfântul Andrei. 4. Are barba neagră ca Mirceaa și o ia la goană când vin musafiri, ca mine. Deci Tobe, zisă și Tobi, dar mai mult Tobița. La câteva zile s-a îmbolnăvit grav și am umblat cu ea la doctor, i-am dat vitamine și alte suplimente cu seringa, am dormit lângă ea. Era în mare pericol, pentru că era subnutrită. La șase luni, cât avea când am găsit-o, arăta de trei. Tobița s-a transformat într-o adolescentă sărită, mare cerșetoare de afecțiune. Mă trage de pantaloni și mă miorlaie s-o iau în brațe, ba chi...

VII. "Ai fost mereu a doua. E asta o tragedie?" (Ezra Pound)

* De ce să fie. Ai vrut pasiune, frumusețea lui a venit la timp. Oare e bine să zâmbesc acum? Oare e bine să par indiferentă? Frumusețea te convinge că poți fi curajos. A fost o perioadă când – după ce am oprit totul pentru a patra sau a cincea oară – i-am scris sute de mailuri. Dar dacă vrei neapărat răspunsuri şi explicații, apelează la psihoterapie. De asemenea, dacă într-o noapte ți-ai înțepat coapsele şi brațele cu atenție şi cu un ac de siguranță – ce flori delicate de liliac s-au umflat a doua zi! Nu a fost o şedință de psihoterapie în care să nu vorbesc despre el. În care să nu aflu că sufăr de complexe pe care nu eu le-am stabilit. 45 de minute nu ajung până o să continuăm data viitoare. Atunci de ce să mă mai împotrivesc. Am ajuns destul de repede pe canapea. Oare ar vrea să mă învelească? Să-şi vadă de treabă şi eu să stau aşa nemişcată. Doar să aibă grijă să nu se apropie de mine Ei să nu-mi rânjească în față, aşteptând să cedez. ...

Lansare "Cine locuieşte la subsol"

Sâmbătă, 17 noiembrie, am avut lansarea volumului de proză scurtă "Cine locuiește la subsol" (Paralela 45), despre care au vorbit Cosmin Perţa şi Octavian Soviany. Din fericire, doamna Doina Bănescu, mama poetului Constantin Virgil Bănescu, a filmat o parte din eveniment, așa că pot să transcriu aici ce au spus.                                 Cosmin Perța: "... o  poetă cunoscută, recunoscută, despre care s-a scris foarte mult, care a convins critica literară, şi care iată ca foarte mulţi dintre poeţii care ajung la maturitate face pasul înspre proză. Diana, însă, nu se aruncă şi nu debutează în proză cu un roman, aşa cum au făcut foarte mulţi dintre cei care au trecut de la poezie la proză, ci începe domol, cu o carte de proză scurtă, dar o carte de proză scurtă foarte sudată din punct de vedere tematic , foarte unit...

Bucurie la cafea

E o mare bucurie să aflu că sunt unul dintre cei cinci finaliști la CONCURSUL NAŢIONAL  PENTRU TRADUCEREA POEZIEI ROMÂNEŞTI  „Lidia Vianu Translates”, ediţia a doua, 2018. Concursul are ca scop " sprijinirea poeţilor români şi promovarea poeziei româneşti în lume". Premiul este traducerea în limba engleză a poemelor câștigătoare de către Lidia Vianu, f ondatorul concursului, iar traducerile  vor fi publicate în volum (pe hârtie, şi online) la Contemporary Literature Press, până la 1 aprilie 2019. Partenerii concursului: Universitatea din Bucureşti, Institutul Cultural Român , Muzeul Naţional al Literaturii Române, Uniunea Scriitorilor din România, British Council, Headsome Communication şi Bloodaxe Books, UK. Din câte am înțeles, au fost 150 de participanți, iar finaliștii sunt, în ordine alfabetică: Mălina Romiţa Constantin Diana Geacăr Emil Nicolae Ioan Es Pop Floarea Ţuţuianu

Șireturi

Ziua de ieri, tare mohorâtă, cu burniță și vânt - și străzi pustii, speram eu -, a fost chiar bogată în evenimente: 1. Trecând prin piață, aud o voce spartă: - Dovlecii nu se vinde, porcii i-am tăiat! Nu e de râs și nici n-am râs, doar mi-am spus: Vaaai, ce titlu bun de-o proză! 2. O femeie mă oprește pe trotuar și mă întreabă unde e piața. Îi fac semn din cap. - Dar toată lumea îmi arată în direcția aia! Mi-am scos mâna din buzunar și m-am apucat să-i arăt pe unde trebuie să traverseze, în fine, toți pașii pe care trebuie să-i facă. La sfârșit, am ajuns să ne răstim una la alta. - Doamne, ce de sensuri! - Păi na! îi zic și mă aplec să-mi leg șireturile pe care le urmărisem până atunci fluturând în vânt. 3. Un adolescent lipește de gard o adolescentă. Amândoi hihihi și hahaha, apoi se sărută. Lângă ei, pe trotuar, e o altă adolescentă, care, ținând în sus telefonul mobil, le spune: - Nu vă filmez! Când am trecut pe lângă ei, le-a zis: - Stați așa să treacă și... Cine? ...

În cazul în care a mai rămas vreo fantomă

                           (Prima ilustrație din seria "Girl and her Dog, Anxiety", începută anul trecut, despre care o să scriu în altă zi) Tot gândindu-mă să-mi reiau activitatea aici, pentru că nu m-am mai îngrijit de multă vreme de locul ăsta, mi-am zis că ar fi o idee bună să pun nişte proză din volumul "Cine locuieşte la subsol", care stă să apară. Și, cu ocazia asta, să vă invit la târgul Gaudeamus, la standul Editurii Paralela 45, sâmbătă, 17 noiembrie, ora 12.30, la lansare.   Am mai publicat din el, în ultima vreme,  "Pavilionul cu reptile"  ( Crevice) și, în curând, o să apară în revista "iocan" altă proză, "Adormita". Ş i tot gândindu-mă ce proză să aleg pentru blog, am ajuns la  "În cazul în care a mai rămas vreo fantomă", o proză cu vrăjitoare şi fantome, în care se vorbeşte şi despre extratereştri,  că tot mai e un pic până la Halloween . Nu puteam s-o co...