Skip to main content

Nu mă pune la inimă, am suflet tare

Sunt un om rupt, Doamne. Oamenii rupţi nu-şi pot ţine
promisiunile. Promisiunile sunt continue.

Sunt un om strivit. Oamenii striviţi nu se uită
cu încredere la faţa ta. Faţa ta e plină de ei.

Nu ştiu ce ţi-am făcut, dar îți cer iertare
în fiecare noapte, după ce beau

un ibric de ceai de sunătoare. Sar din pat
când aud vaietul prelung al camioanelor.

Sunt un om legat, dar cu viaţă
fragmentată. Răul mă găseşte uşor. M-apucă

strâns de ceafă şi mă pune să mă uit
la diferite cadre din viaţa mea sau a altora. Pentru tine

e totuna. În primul, o vacă şi un urs stau faţă în faţă,
băgaţi până la gât în apă. În al doilea, ursul

o îmbrăţişează. Apoi o sărută pasional. Cu ochii deschişi,
vaca i se abandonează. În ultimul cadru, ursul,

la fel de tandru, ridică deasupra apei capul vacii
retezat. De ce mă-ncerci? Ştii unde sunt:

la masă, îi pun fiului meu castronul în faţă,
mă aşez, iau supă cu linguriţa şi suflu în ea

cu puterea ta. E unul dintre cadrele în care sunt
folositoare. Dar iată că, în următorul, îmi smulge

linguriţa din mână şi o duce
singur la gură. Fă poze, mami, îmi spune serios

şi-i fac multe şi nu plâng pentru că am suflet tare,
Doamne. Şi eu pot înstrăina oameni și animale.

Comments

Popular posts from this blog

35

A început ușor, dar acum e o stare tot mai puternică.
O simt mai ales în vise, unde, ca un animal înfuriat, mă arunc asupra fantomelor amenințătoare. Scot urlete care ar putea fi traduse drept N-o să-mi mai luați nimic de-acum! și mușc din ele până le transform cu mintea în ființe de carne.
Visele mi-au arătat adevărata stare întotdeauna. Dimineața le retrăiesc, mă gândesc la ele, mă resetez.
Cred, de fapt sunt aproape convinsă, că mintea are capacitatea uimitoare de a se face bine și singură. Dacă e lăsată să doarmă noaptea și e apărată de otravă ziua - gânduri,  idei, cuvinte negative. 
Te ghidează prin vise.

"Da, să rămâi în armonie cu tine însuți: asta sperăm, de asta ne agățam, privind înainte cum totul se năruie", a scris Julian Barnes prea bine în "Nimicul de temut" (Ed. Humanitas, 2014).
El se referea la chinul de a rămâne în armonie cu tine însuți/ însăți până în clipa morții, deși mintea și corpul ți se năruie. De exemplu, Goethe, spune el, a continuat să schiț…

Scrisoare pentru tatăl meu

Acum doi ani, după-amiaza, am primit un telefon că inima ta s-a oprit. Bătuse multe ore singură, într-un corp inconștient, dar rămas cu ochii deschiși. Insistase destul.
L-am luat pe fiul meu în braţe şi am început să urlu în tăcere. Se poate urla şi aşa, am învăţat.
Te-ai supărat că n-am venit să te văd în ultima ta zi? Mi-au spus că tu nu mai eşti acolo, în ochii ăia tulburi.
M-ai fi auzit? Dar ce ți-aș fi putut spune? Că nu vreau să mori, dar că am ajuns să cred că e cea mai bună soluţie?
Te mai gândeai la ceva sau, când ai înțeles că mori, ai plecat pur și simplu? Ți-a fost frică?
După ce ne-a zdrobit vestea că ai leucemie, am început să ne ridicăm ușor-ușor, văzând că ședințele de chimioterapie merg bine și că, mai ales, au găsit imediat un donator compatibil imediat (sora ta). Cine s-ar fi gândit la norocul ăsta? Urma să mai trăiești cel puțin zece ani.
Dar apoi lucrurile au mers din rău în şi mai rău. Parcă ceva ţi se pusese împotrivă.

Se fac doi ani de când ai murit, iar eu …

Nimic nu scoate o femeie din minţi ca un bărbat înţelegător

În timp ce-mi imaginez feţe hidoase în copaci,
care se holbează şi râd de poziţiile noastre chinuite, geamurile se aburesc treptat.
Aproape c-a ajuns să sărute geamul din spate.

Mi-e frică.
Stai liniştită.

Sau serile când rămâne singur: mai întâi, un drum la supermarket.

Pe la jumătatea filmului, pentru că a mâncat tot ce se putea,
începe să se dea mai aproape de mine. Mă-ntind
să iau sticla de bere. Mâna i-a şi ajuns pe un sân.
Ne sărutăm. Ne sărutăm.
Ne sărutăm.
Dă-l naibii de film. Vino-ncoa.
Şi imediat:
Îmi pare rău. Stai liniştită.Să mă odihnesc puţin.

Şi apoi:
Rămâi la mine în seara asta.
Dar nu am cremă de faţă aici.
Îţi dau aftershave-ul meu.

Mă ţine în braţe:
Culcă-te, eşti obosită.
Se-ntoarce pe o parte. Într-un minut sforăie.
Mă-ntorc pe partea cealaltă.
Închid ochii. Îi deschid.
Plapuma e prea scurtă.
Se trezeşte - Ce ai? - şi,
înainte s-adoarmă din nou, oftează, îmi atinge spatele
cu mâna lui transpirată:
Ai visat urât. Stai liniştită.
Îmi spune să mă fac blondă:
Aşa-ţi stă cel mai bine.
A doua zi al…