Skip to main content

Un an bun

Aveam în plan să scriu măcar câteva rânduri despre ce am făcut anul ăsta și nu puteam încheia anul fără să mă ţin de cuvânt.
Nu știu dacă am reușit să-mi amintesc tot, dar cam așa a fost:

1. Bineînţeles că mai întâi o să scriu despre "Dar noi suntem oameni obişnuiţi", volum de poeme apărut anul ăsta la Cartea Românească.
Visez să scriu un volum gros de poezie şi credeam că el o să fie, dar când l-am recitit, înainte de publicare, am scos din el tot ce mi se părea repetiţie sau aproximare.
Iar în poezie nu mai vreau să apromixez. Imaginea trebuie să-mi iasă perfect din cap, altfel nu vede lumina zilei. Și păstrez aproximările pentru proză.

Am citit din volum la Institutul Blecher şi am reuşit să vorbesc despre el.
M-am simţit foarte bine şi de câte ori îmi amintesc că n-a avut parte de o lansare oficială, mă gândesc la seara aia grozavă, care poate fi urmărită aici.

De asemenea, mă gândesc la cele patru cronici pe care le-a primit până acum, scrise de Teodora Coman (pe blogul ei), Octavian Soviany (în "Observator cultural"), Anastasia Gavrilovici (bookaholic.ro), Graţiela Benga (în "Poesis Internaţional"), toate grozave.
Le-am adăugat aici, pe blog, în partea din dreapta.

Am publicat poeme în revista "Timpul".


Am publicat un poem din volum, "De cealaltă parte a lunii", pe DLITE.

Am publicat poeme foarte noi în "Poesis Internaţional", pe care le pot socoti deja ca făcând parte din următorul volum. Pentru că îl văd deja în cap, ştiu despre ce va fi, dar nu i-a sosit încă rândul la scris, aşa că scriu mai rar la el.
                          


Am publicat poeme scrise în limba engleză pe "Levure litteraire".

2. Traduceri:

Am tradus poeme din limba engleză ale unor poeţi contemporani universali pentru antologia română-germană "Portrete de frontieră", coordonată de Rodica Draghincescu, apărută anul ăsta la Editura Klak din Berlin.
Am tradus cu o mare plăcere pentru că, în primul rând, ador să traduc, şi în al doilea, ador să traduc poezie.
Până acum, am tradus poezie numai pentru plăcerea de a împărţi cu alţii ce-mi place mie, aşa că, faptul că am avut ocazia să fac asta pentru o carte a însemnat foarte mult pentru mine.
Îmi e foarte dragă antologia.



Am tradus şi redactat câteva cărţi frumoase pentru copii pentru Editura Booklet. Unele au apărut deja:
                       
  (Am redactat "Bufniţe" şi le-am tradus pe "Floss, căţeluşul pierdut" şi pe "Noroc cu domnul Terupt".)

                        
 (Din "Floss, căţeluşul pierdut" de Arabella McIntyre-Brown)

Am tradus poeme din limba engleză de Johannes Göransson şi de Amira Rammah, pentru "Crevice", revistă online de literatură şi multimedia, şi am primit cu bucurie rolul de editor colaborator.

3. Am terminat romanul pentru copii la care tot lucrez de câţiva ani. Bine, mai sunt câteva noduri de făcut, dar e încheiat.
Am redescoperit romanul pentru copii pe care l-am scris la 20 de ani.
Despre ele nu mai spun nimic acum.

În ultima vreme am lucrat bezmetică la volumul de proză scurtă. Oficial, la el scriu de vreo 9 ani, dar pot să spun că de mult mai mult timp, având în vedere că una dintre proze e scrisă la 18 ani (bine, am schimbat-o destul de mult, dar scheletul e ăla).
Îmi propusesem să-l termin până la sfârşitul anului, dar nu am reuşit. Am reuşit, în schimb, să le aranjez pe cele mai multe şi să le pun într-o ordine care mi se pare bună. Cel puţin începutul şi sfârşitul le am sigur. Mi-au mai rămas vreo 4, 5 proze de lucrat în detaliu, iar acum nu mai pot, pentru că m-am epuizat.

"Cum faci pe altul să plângă", o proză din volum, a apărut pe "Literomania".

Despre ce urmează în 2018 nu zic nimic, pentru că unele lucruri nu sunt sigure, iar altele sunt atât de frumoase încât mi-e teamă că, dacă le pomenesc, o sa dispară.

Comments

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cinteză: Și,

Despre calitățile unui scriitor bun

Jeff VanderMeer, scriitor american, e unul dintre favoriții mei, m ă încântă imaginația și stilul lui poetic (descrierile din „Annihilation” sunt superbe).  I-am citit "Veniss Underground" (proze scurte legate între ele, Editura Tritonic, 2006, trad. de Mircea Pricăjan), trilogia Southern Reach (adică ”Annihilation”, ”Authority” și ”Acceptance”,  Farrar Straus and Giroux, 2014 ), ”Borne” (MCD, 2017), ”The strange bird: a Borne story” (MCD, 2017) și tocmai am terminat ”Booklife:  Strategies and Survival Tips for the 21st-Century Writer”  (nonficțiune, Tachyon Publications, 2009).  Îi urmăresc pe Twitter postările și pozele cu ratoni, oposumi, păsări și insecte din jurul casei, unde a lăsat vegetația să crească în voie, pentru binele animalelor care locuiesc acolo, plantează pomi și plante, nu folosește pesticide - face niște lucruri care mi se par impresionante, minunate, de admirat. ”Booklife” e o carte utilă, care cred că ar fi bine primită de publicul din România, pentru că