Furia abandonaților, de Anne Sexton

Cineva trăieşte într-o peşteră

unde-şi roade degetele de la picioare,

atâta ştiu.

Cineva mic trăieşte sub un tufiş

unde-şi turteşte o Coca-Cola goală

de stomacul flămând şi umflat,

atâta ştiu.

Unei maimuțe i s-au tăiat mâinile

pentru un experiment medical,

iar ghearele ei au vărsat lacrimi.

Atâta ştiu.

Ştiu că totul se reduce

la mâini.

Din dulceața amară a atingerii

apare dragostea,

ca micul dejun.

În fața oraşului care le-a abandonat,

ies mâini dintr-o mulțime de case,

din baruri şi din magazine,

ca un şir subțire de furnici.

Am fost abandonată aici,

sub stele ofilite,

fără pantofi sau curea,

am sunat la Rescue Inc. –

acea demodată linie de asistență –

și nu mi-a răspuns nimeni.

Eram doar eu cu buzele mele – atinge-le,

cu ochii mei nătângi – atinge-i,

cu restul corpului desfășurat în jos – atinge-l,

cu nările, umerii, sânii,

buricul, stomacul, muntele lui Venus, genunchii, gleznele –

atinge-le.

Îmi vine să râd

când văd o femeie în situația asta.

Îmi vine să râd de America şi de oraşul New York

când ai mâinile tăiate

şi nu-ți răspunde nimeni la telefon.

Traducere din limba engleză de Diana Geacăr

(Din antologia "Poeme alese", de Anne Sexton, tradusă din limba engleză de mine și de Cătălina Matei, apărută la Editura Tracus Arte în 2019)