Noutăți

Am adunat câteva chestii aici, din ce-am reușit să fac în perioada asta, poate aveți chef să vă uitați la clipuri, că timp e destul.


            

Mai întâi, la invitația lui Răzvan Țupa, am recomandat și eu o super carte. Transcriu mai jos ce am zis  - sau am uitat să zic - despre ea:
 

„Aș vrea să vă recomand cartea aceasta, Cum încărunțește o blondă, de Adriana Bittel, apărută în 2015 la Editura Humanitas. Este o antologie de proză scurtă pe care eu o ador. Sunt proze scurte scrise cu multă luciditate, umor, ironie și autoironie, despre oameni simpli, oameni obișnuiți, cu viețile lor obișnuite, în care uneori se strecoară și un element de fantastic, care mie mi-a plăcut foarte mult. Viețile unor personaje se desfășoară acum câteva zeci de ani, și aceste proze au un parfum de epocă apusă pe care numai în prozele lui Alice Munro l-am mai simțit, așa cum doar acolo am mai găsit astfel de portrete de oameni firești. Și chiar asta mi-am spus când am început să citesc Cum încărunțește o blondă: iată, Adriana Bittel este Alice Munro a literaturii române. 

Tocmai pentru că e vorba despre oameni în ea, m-am gândit că această carte e potrivită acum, în perioada asta în care trebuie să stăm cât mai izolați. Avem nevoie acum să ne aducem aminte că suntem oameni, să empatizăm cu aceste personaje pentru a ne exersa mușchiul empatiei. E foarte important.”

Clipul poate fi urmărit pe Mediafax.

Sunt vremuri în care oamenii de toate vârstele au nevoie de povești. Editura Polirom a invitat câțiva autori români să citească din cartea proprie și din cea a unui autor străin, din colecția Polirom Junior.
Mulțumesc mult, Ionela Mihai și Claudia Fitcoschi! 
Pentru misiunea asta, pe care am acceptat-o cu mare bucurie, am avut-o ca follower pe Tobe, zisă și Tobița. Am citit un fragment din "Ce văd dragonii", romanul meu pentru copii care a obținut mențiunea specială a juriului la Concursul de manuscrise Polirom Junior, ediția 2018, și am mai și vorbit un pic.
Oana Doboși-Potcoavă și Raluca Selejan (Librăria „La două bufniţe"), care au fost în juriu, au spus așa despre carte:

„Romanul Dianei Geacăr, Ce văd dragonii, ne-a captivat pe amîndouă încă de la primele pagini, ne povesteam una celeilalte aproape în fiecare zi despre ţinutul în care lumea poveștilor atît de îndrăgite de noi și cea a jocurilor pe calculator se contopesc în aventuri fantastice. Ne-a plăcut pentru povestea actuală care își va purta cititorii juniori într-o aventură cu troli, dragoni, porci-spinoși, pești vorbitori și patru statui cărora li se mai spune și Spaime. Romanul Dianei Geacăr și-a găsit locul în colecţia Junior, o colecţie dedicată copiilor și adolescenţilor care cred în puterea imaginaţiei și cărora le place să citească poveștile cu creionul în mînă.”


Îmi pare rău că am uitat să zic - și nici Tobița nu mi-a amintit - că romanul are niște ilustrații foarte frumoase, că sunt făcute de Radu Răileanu, și că-mi plac mult, mult de tot.

"Ce văd dragonii" poate fi achiziţionată de pe site-ul Editurii Polirom.

Clipul cu lectura îl găsiți pe Youtube și pe citestema.ro.

 

Vineri, 27 martie, la ora 12, începe Maratonul de poezie online, pus la cale de Sorina Rîndașu, Antonia Mihăilescu, Toni Chira și Savu Popa.
Citesc și eu din "Frumusețea bărbatului căsătorit" (Vinea,  2009) și "Dar noi suntem oameni obișnuiți" (Cartea Românească, 2017). Cineva, nu spun cine, mi-a făcut lectura mai interesantă. 

Iar sâmbătă, 28 martie, ora 11 este oră de poveste la Hambarul cu Carte.
Veniți pe pagina lor să ascultați câteva fragmente din „Scoțidușii liberi”, de Terry Pratchett, un scriitor pe care îl ador. :) 


În încheiere, vă recomand o minunăție de site educativ, explore.org, unde puteți urmări tot felul de animale din zone diferite ale lumii, camerele transmit live. Eu nu mă mai satur de niște vulturi americani, sunt superbi.

Unul dintre vulturi ne-a fost și material didactic. I l-am arătat și lui Filip, care m-a întrebat cum poate să-și facă un vultur cuib și i-am povestit despre cum își construiesc păsările cuib cu ciocul.

Site-ul are și o secțiune de documentare, e chiar foarte frumos și are un efect super relaxant în perioada asta ruptă și de realitate, și de ficțiune.
Stați acasă, citiți cât mai mult și priviți animalele. :)