Skip to main content

Solstițiu de vară la New York, de Sharon Olds


La sfârșitul celei mai lungi zile din an, n-a mai suportat,
a urcat scările de fier până pe acoperișul clădirii,
a traversat suprafața înmuiată, de smoală,
până la margine, și-a pus un picior peste elaborata cornișă de tablă verde
și le-a spus că dacă mai fac un pas, s-a terminat.
Apoi, uriașa mașinărie a pământului s-a pus în mișcare pentru viața lui,
au venit polițiști în uniforme albastru-gri, ca cerul într-o seară înnorată,
unul și-a pus o vestă antiglonț,
o carcasă neagră peste viața lui,
peste viața tatălui copiilor lui, în cazul în care
bărbatul era înarmat, altul, agățat
de o frânghie, ca un simbol al sfintei lui datorii,
a ieșit printr-o gaură din acoperișul clădirii vecine,
ca deschizătura aurie despre care se spune că se află în creștetul capului,
și s-a furișat spre bărbatul care voia să moară.
Cel mai înalt polițist s-a apropiat din față,
ușor, încet, vorbind cu el, vorbindu-i, vorbindu-i,
în timp ce piciorul bărbatului atârna peste buza celeilalte lumi,
iar mulțimea se aduna în stradă tăcută și
plasa neagră, înfricoșătoare, cu împletitură necruțătoare, a fost
desfăcută aproape de bordură, întinsă și
netezită ca cearșaful pregătit să întâmpine o naștere.
Apoi toți s-au apropiat un pic de el,
acolo unde se ghemuise lângă moarte, cămașa lui ca laptele,
strălucind ca ceva
care crește într-un recipient noaptea, în întuneric, într-un laborator, și apoi
totul s-a oprit
când corpul lui s-a smucit și
a coborât de pe parapet și s-a îndreptat spre ei,
iar ei l-au înconjurat, am crezut că o să-l
snopească în bătaie, așa cum o mamă, al cărei copil
s-a pierdut, țipă la el când îl găsește,
l-au luat de brațe, l-au ridicat și
l-au sprijinit de peretele hornului,
polițistul înalt și-a aprins o țigară pe care
i-a dat-o lui, apoi
toți și-au aprins câte o țigară, iar
capetele roșii, strălucitoare ardeau ca
focurile de tabără micuțe pe care le aprindeam noaptea
demult, la începutul lumii.

Sharon Olds

(Mi-a amintit Facebook ieri că în 2017 o descopeream pe Sharon Olds și îi traduceam poezia asta, prima poezie pe care i-am tradus-o.)

Comments

Popular posts from this blog

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cint...

S-a deschis cantina

Pițigoi sur ( Poecile palustris) , noul nostru musafir N-am mai scris de două luni pe aici, dar am mai făcut poze, am mai citit, mi-am mai descoperit o plăcere - să ascult podcasturi când mă duc să-l iau pe Filip de la școală, sau în drum spre job ori spre casă. Despre păsări, desigur. Am încercat vreo două până acum și m-am lipit de ”Nature centered”, realizat de John Schaust și Brian Cunningham: ” A podcast from Wild Birds Unlimited about feeding the birds and enjoying nature right in your own backyard. Relax, enjoy the birds, and stay Nature Centered.” Mă binedispune, cei doi vorbitori sunt amuzanți, dialogul lor e viu, lejer.  Î l găsiți aici și în aplicația Podbean, unde l-am descoperit eu. Am început cu podcastul ”The science of birds”, realizat de Ivan Phillipsen,  plin de informații  prezentate lejer, cu picături de umor. Am aflat multe lucruri interesante despre păsări, dar m-a îndepărtat un comentariu politic al vorbitorului, care, făcând  o comparație înt...

Natură urbană

Ce poze am reușit să mai fac săptămâna trecută: Coțofană (Pica pica) în proces de năpârlire Dragă, foarte bune sunt aceste bobițe pentru pisici, nu mă mai satur. Mmmm Guguștiuc ascuns într-un dud: Pițigoi albastru în vârf de nuc: Pui de stăncuță (Corvus monedula): Puiul de stăncuță cu unul dintre părinți și un vecin guguștiuc în spate: Părintele stăncuță către puiul său: - Iar după ce oamenii taie iarba, găsești o grămadă de bunătăți pe pământ... - Uăăău, ce strălucește în copacul ăla? Alte coțofene: