Nuci, ciori și rândunici

S-au făcut nucile, iar asta, pentru mine, înseamnă rookwatching! Mai precis, mă uit fermecată la ciori de semănătură mâncând nuci.

Și anul  trecut le-am urmărit timp de vreo două săptămâni, în fiecare dimineață, cu aparatul sau cu binoclul, din balcon. Am pus fotografii și cuvinte aici, pe blog.

Îmi place mult să le ascult chemându-se la masă și să le văd apucând nuci, ținându-le între gheare și spărgându-le cu ciocul.

De data asta le-am urmărit de afară, am stat și le-am pozat sub nuc, atentă să nu mă picure coji în cap, uitând de ceas.

Mai întâi am filmat o cioară de semănătură chemând, mi-am imaginat că dă de veste familionului, să vină toți la masă:

Am urmărit o cioară de semănătură culegând nuci:

Cioară de semănătură (Corvus frugilegus)

Mi-a dispărut printre crengi, așa că nu am reușit s-o văd și spărgând nuca. 

Dar am ales altă cioară de semănătură, care era deja la masă:

Am și filmat-o. Venise și o stăncuță la primit miez de nucă:

Stăncuțe și guguștiuci am văzut pe sub nuc în ziua următoare, căutând bucățele scăpate de ciorile de semănătură. Toată lumea era fericită.

La final, câteva poze de ieri, de la țară.

O silvie mică:

Sylvia curruca

Rândunici, da! Încă nu au plecat, da.

Rândunică (Hirundo rustica)

Cât timp au zburat, nu am reușit să le fotografiez, dar au avut minute bune de pauză, în care au stat și și-au aranjat penele și au tot discutat ceva între ele, poate despre plecare, poate se certau pe locurile mai bune de pe cablu.

Și peisaje: