Skip to main content

Despre „Ce văd dragonii”


„Ce văd dragonii”, romanul meu pentru copii apărut la Polirom, în colecția Polirom Junior, în 2019, a primit o recenzie (atât în română, cât și în engleză) care m-a bucurat.  Mă bucur când primesc feedback de la cititori, ca tot omul, iar bucuria e și mai mare atunci când văd că dialogul dintre carte și cititor a mers bine, limpede.
Copiez recenzia aici, pe blog, cu acordul Georgianei L. Gheorghe, autoarea ei, și mă duc pe balcon, cu binoclul și aparatul, dar nu cred că pozez vreo pasăre din comunitatea noastră azi, a bătut vântul tare, bate așa de trei zile, doar pe șoimul rândunelelor îl aud din când în când.

„Este un roman scris de Diana Geacăr. Povestea se axează pe încercările unui grup de copii de a-și aduce aminte cine sunt în timp ce călătoresc în lumea jocurilor pe calculator. Autoarea își atrage cititorii prin stilul simplu care poate să fie înțeles de toți. Romanul în sine este un amestec de Aaron Stone, Alice în Țara Minunilor de Lewis Carroll, Bezna. Povestitorii din conacul lui von Veltheim de Flavius Ardelean, Dungeons & Dragons, seria World of Warcraft și Wreck-It Ralph. Cititorii vor călători alături de personajele principale în lumea virtuală plină de fantazie creată de doamna Geacăr. Realitate/ ficțiune, libertate/ captivitate, curaj/ frică, logică/ creativitate, adevăr/ minciună sunt câteva din temele discutate în paginile cărții. La fel ca unul din personajele principale, vom învăța să avem voință și să ne luăm soarta în mâini. Amintirile ne pot ajuta uneori să ne redescoperim propria identitate, în timp ce visurile ne dau un scop în viață. Un alt subiect interesant prezent în cartea de față este de a vedea lumea prin ochii celuilalt. Diana Geacăr ne atrage atenția și la efectele negative pe care le are tehnologia în exces cum ar fi pierderea propriei identități și îndepărtarea de realitate. Totodată vom afla că uneori este important să cerem ajutor atunci când avem nevoie și cât de important este să nu tragem concluzii pripite. Fanii genului fantasy nu vor fi nici ei dezamăgiți întrucât vor întâlni dragoni, troli, statui mișcătoare, animale și plante vorbitoare. Alături de J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Charles Dickens, Victor Hugo, Anna Sewell, J. K. Rowling, Sophie-Audouin-Mamikonian, Richard H. Stephens, Emily Martha Sorensen, Laura Știrbu, Miruna Ursache, Georgia Lohan, Irina Dumitru, Flavius Ardelean, Răzvan „Franco” Nițoi, Elena Kedros, Sir Steve Stevenson, Moony Witcher, Paula Harrison, R. L. Stine, Chris Grabenstein, Neil Gaiman, Matt Haig, Chris Riddell, S. A. Patrick, K. M. Jenkins, B. K. Boes, Allison D. Reid, Veronica D. Niculescu și Ștefan Apostol, Diana Geacăr a revoluționat literatura prin stilul unic. Recomand cu drag această carte copiilor și adolescenților.”

„It’s a novel written by Romanian writer Diana Geacăr. The story focuses on a group of children’s struggle to remember who they are while travelling into the world of PC games. The author attracts her readers through her simple writing style that can be easily understood by everyone. The novel itself is a mixture of Aaron Stone, Lewis Carroll’s “Alice in Wonderland”, „Darkness. The Storytellers from the von Veltheim Mansion” by Flavius Ardelean, Dungeons & Dragons, the World of Warcraft series and Wreck-It Ralph. The readers will journey together with the main characters through the fantasy virtual world created by Mrs. Geacăr. Reality/ fiction, freedom/ captivity, bravery/ fear, logic/ creativity, truth/ lie are some of themes discussed through the pages of the book. Like one of the main characters, we will learn to have willpower and take matters into our own hands. Memories can sometimes help us to rediscover our identity while dreams give us a purpose in life. Another interesting topic presented in this book is seeing things through the other’s eyes. Diana Geacăr also advises us about the negative effects of too much technology such as losing our identity and being out of touch with reality. We will also learn that sometimes it’s important to ask for help when we need it and the importance of not jumping to conclusions. Fantasy fans won’t be disappointed either because they will meet dragons, trolls, live statues and talking animals and plants. Together with J. R. R. Tolkien, C. S. Lewis, Charles Dickens, Victor Hugo, Anna Sewell, J. K. Rowling, Sophie-Audouin-Mamikonian, Richard H. Stephens, Emily Martha Sorensen, Laura Știrbu, Miruna Ursache, Georgia Lohan, Irina Dumitru, Flavius Ardelean, Răzvan „Franco” Nițoi, Elena Kedros, Sir Steve Stevenson, Moony Witcher, Paula Harrison, R. L. Stine, Chris Grabenstein, Neil Gaiman, Matt Haig, Chris Riddell, S. A. Patrick, K. M. Jenkins, B. K. Boes, Allsion D. Reid, Veronica D. Niculescu and Ștefan Apostol, Diana Geacăr revolutionized literature through her unique style. I highly recommend this book to children and teenagers.”
Georgiana L. Gheorghe (scriitor, poet și traducător)

Comments

Popular posts from this blog

Jurnal de păsărar începător în vremea pandemiei (II)

28 aprilie 2020 O dimineață minunată. După ce am văzut iar coțofana pe îndelete în copac, am coborât binoclul spre o tufă de trandafiri și am văzut o vrabie frumușică și o pasăre subțirică și delicată - am descoperit apoi că era o privighetoare de zăvoi. A fost minunat. M-am emoționat incredibil de tare. Vrabia ciripea întruna, privighetoarea mai pleca, se mai întorcea. Ce vrabie grasană, mi-am spus, dar pe urmă am aflat că era un mascul. Poza de pe Wiki e leită cu ce am văzut eu în realitate. Roșcat la tâmple și pe spate. Și sunetele pe care le scotea sunt cele de pe Wikipedia. Privighetoarea era cafenie și mai micuță, nu ciripea. Am avut un mare noroc să le văd, coborâseră pe tufă să mănânce mugurii. La câteva gheruțe depărtare de ele erau niște firimituri de pâine. (Am aflat și eu că nu e bine să dai pâine păsărilor, că e indicat să le dai semințe sau altele, o să le pun și eu fulgi de ovăz pe pervaz. Poate o să ne împrietenim.) În special vrabia, adică vrăbioiul, ciugulea înt

Întâlniri noi și vechi

Botgros (Coccothraustes coccothraustes) Până astăzi, pe lista cu păsări-pe-care-nu-le-am-văzut-încă se afla și botgrosul.  Am ieșit câteva minute pe balcon, cu aparatul. Forfotă mare de pițigoi, un du-te-vino din copaci la semințele de pe pervaz, și cateva coțofene curioase. Nu am mai făcut poze. Am intrat în bucătărie, să-mi iau cafeaua, poate, când văd pe geam o pasăre mică, dar mai mare decât un pițigoi, aterizând într-un copac. Ridic aparatul, mă uit prin el și prin geam și... El să fie oare? Dau fuga în balcon. Da, da, da! Un botgros. Nu l-am mai văzut până acum. Nici în comunitatea noastră de păsări din jurul blocului, nici în alte părți.  Era departe, așa că pozele nu sunt chiar reușite, deși zoom la maxim. Botgrosul face parte din familia Fringillidae, alături de cinteză, scatiu, sticlete și altele. Numele, bineînțeles, îi vine de la ciocul foarte gros, bun să spargă semințe și sâmburi tari. După ce și-a luat zborul, l-am căutat repede prin aparat, dar am dat de o cinteză: Și,

Despre calitățile unui scriitor bun

Jeff VanderMeer, scriitor american, e unul dintre favoriții mei, m ă încântă imaginația și stilul lui poetic (descrierile din „Annihilation” sunt superbe).  I-am citit "Veniss Underground" (proze scurte legate între ele, Editura Tritonic, 2006, trad. de Mircea Pricăjan), trilogia Southern Reach (adică ”Annihilation”, ”Authority” și ”Acceptance”,  Farrar Straus and Giroux, 2014 ), ”Borne” (MCD, 2017), ”The strange bird: a Borne story” (MCD, 2017) și tocmai am terminat ”Booklife:  Strategies and Survival Tips for the 21st-Century Writer”  (nonficțiune, Tachyon Publications, 2009).  Îi urmăresc pe Twitter postările și pozele cu ratoni, oposumi, păsări și insecte din jurul casei, unde a lăsat vegetația să crească în voie, pentru binele animalelor care locuiesc acolo, plantează pomi și plante, nu folosește pesticide - face niște lucruri care mi se par impresionante, minunate, de admirat. ”Booklife” e o carte utilă, care cred că ar fi bine primită de publicul din România, pentru că