Cărțile lui Filip (II)

 Alte cărți își așteptau rândul sa scriu despre ele aici, dar am fost ieri la Salonul Editorial "I. H. Radulescu" și ne-am întors acasă cu patru cărți de la Editura Paralela 45.

Mie mi place foarte mult cum arată cărțile pentru copii de la Paralela 45,  mai avem câteva

"Mereu te voi iubi" de Robert Munsch mi-a fost recomandată de vânzător,  mi-a spus că e foarte căutată, iar eu am fost curioasă sa văd despre ce e vorba. I-am citit-o lui Filip o dată și de câte ori îi terminam poezioara care se repetă ca un refren, îmi spunea și el "Mult, mami".
Pe când era bebeluș, noaptea, la culcare, îi spuneam că îl iubesc mult, iar el, când încă nu putea pronunța cuvintele astea, îmi zicea "Mut", care a devenit mai apoi "Mult".
Deci a înțeles ideea principală a cărții.

Am râs când am ajuns la pagina asta pentru că exact ocupațiile astea le are și el acum.

Apoi nu am mai râs.  Deci mama strigă nervoasă că o scoate din minți,  dar îl mângâie și-i cântă abia când copilul doarme profund, deci atunci când nu poate să o audă.

 Și așa e pana la sfârșit,  când copilul devine adult și își leagănă și el bebelușul adormit cântându-i poezia asta.
Mie nu-mi place mesajul ăsta. Adică le spunem prostii copiilor când suntem nervoși și nu le cerem scuze, dar îi luăm în brațe noaptea, cand dorm adânc (autorul chiar subliniază ideea de somn profund) și le spunem cât de mult îi iubim când nu ne pot auzi? Pare a fi o declarație de iubire spusă pe furiș.
Pare a fi un mesaj îngrijorător de subtil, genul de mesaj care se strecoară pe nesimțite în creier și face ravagii.

"O prăjitură,  te rog!" de Jennifer E. Morris e foarte simpatică.  Crocodiluțul Alfi vrea sa mănânce prăjituri, dar mama nu vrea să-i dea pentru ca nu știe cum să-i ceară.  Și caută soluții prin care încearcă să o înșele.

În final îi vine cea mai bună idee: sa rostească acele vorbe magice.
Ilustrațiile sunt foarte frumoase, perfecte pentru vârsta lui Filip (2 ani și 5 luni).
E o lectură plăcută și haioasă.
Mi-a cerut să i-o citesc de două ori.

Următoarele încă nu i-au stârnit interesul. A doua sunt aproape sigură că o să-i placă mai târziu.

"Prințesa și dragonul" de Robert Munsch (același, care a scris și "Te voi iubi mereu") are mai mult text și ilustrații mai elaborate.
Un dragon pârjoleste castelul și îl răpește pe prințul Robert, cu care urma să se căsătorească prințesa Eliza.
Fata,  îmbrăcată într-un sac de hârtie,  singurul lucru care scăpase de focul dragonului, pleacă să-l salveze pe băiat,  deci invers decât în poveștile clasice, unde întotdeauna băiatul salvează fata, deci este, bineînțeles,  o poveste cu mesaj pentru fete independente.

Ajunge la peștera dragonului pe care îl păcălește și astfel ajunge la Robert. Surpriză!  Lui Robert nu-și place cum îi e îmbrăcată si în o trimite acasă.  As râde dacă nu m-ar îngrozi mesajul pe care îl transmite.
Iar Elizei nu-i mai place de el și-l lasă în plata Domnului.

"Ce poți face cu așa o coadă" de Steve Jenkins și Robin Page e o enciclopedie pentru copii mici și e foarte inteligent făcută.
Mai întâi dați peste o întrebare legată de o parte a corpului,

 apoi întoarceți pagina și aflați răspunsurile.

Dar înainte să dați pagina vă puteți imagina cui aparține fiecare nas, in exemplul ăsta,  ce poate să facă animalul cu el etc.

La sfârșitul cărții se găsesc informații și mai detaliate.

 E foarte interesantă și abia aștept să mă joc cu Filip cu ea.